„Până la urmă, iubești cât dăruiești. Gândesc că fiecare suntem în măsura în care putem, în mod responsabil, să ajutăm la rândul nostru”, mărturisește artistul. Este o convingere care trece dincolo de discurs și se transformă în gest concret: oferirea spre licitație caritabilă a lucrării „Monahul”, pentru a sprijini direct studenții pe care îi formează.

Arta sacră se naște din interior, dar are nevoie de sprijin concret

Studenții de la Artă Sacră învață mai mult decât tehnici artistice. Ei învață să-și așeze lucrarea într-o rânduială interioară, să înceapă cu rugăciune, să postească, să caute sensul dincolo de formă. Rebeca Chiriac, studentă în anul al III-lea, vorbește despre legătura profundă dintre actul artistic și viața duhovnicească: înainte de a începe o lucrare, simte nevoia unei rugăciuni, iar prima icoană pictată, cea care o reprezenta pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, a fost pentru ea un exercițiu de emoție, răbdare și dăruire.

„Sfânta Parascheva este cea care mi-a dăruit putere și bucurie de a lucra. A fost prima mea icoană, în anul I. Aveam emoții foarte mari să pun pensula pe blat. Cu multă trudă am chibzuit și am reușit să o fac, iar legătura aceasta pe care am reușit să o am cu sfânta m-a marcat” – Rebeca Chiriac, studentă în anul al III-lea.

Pentru acești tineri, arta nu rămâne o meserie în sens strict. Ea devine o chemare. „Nu m-am gândit la Artă Sacră ca la o profesie, ci ca la o pasiune”, spune Iliuța Daniela Nechita, studentă la masterat, care a descoperit în pictarea icoanelor o formă de rezonanță profundă cu sine.

Iubirea față de aproapele, învățată și trăită

Ceea ce se transmite de la o generație la alta între studenții de la Artă Sacră este și ceea ce îi caracterizează pe profesorii acestei specializări: iubirea față de aproapele. Gestul pe care Emanuel, mentorul lor, îl face este o bună reprezentare a acestui concept biblic. Din iubire pentru rolul de profesor, a simțit că poate renunța la o lucrare definitorie pentru el ca artist.

Am vrut să știm cum văd însă studenții conceptul de iubire față de aproapele. Unii o asociază cu jertfa, evocând „culoarea roșie, pentru că înseamnă dăruire totală”. Alții o văd ca pe o curăție care lasă loc celuilalt – „albul, pentru că prin el poți vedea mai mult” –, sau ca pe o liniște care oferă libertate: „albastrul, seninătatea cerului”.

Aceste mărturii vin în mod firesc în întâmpinarea cuvintelor lui Emanuel Chiriac. Pentru el, a susține studenții înseamnă a-i învăța să creeze, dar și a le oferi condițiile necesare pentru a se putea dedica deplin vocației lor.

De ce este important sprijinul

Materialele pentru arta sacră sunt diverse, costisitoare și indispensabile: lemn, metal sau piatră, pigmenți, foiță de aur, instrumente de lucru. Studenții nu ar trebui să fie nevoiți să caute permanent soluții de finanțare pentru a putea picta sau sculpta. Rolul lor este să-și cultive talentul, să-și adâncească inspirația și să crească în această lucrare care unește arta cu credința.

Prin gestul său, Emanuel Chiriac transformă arta într-o formă de filantropie și oferă un exemplu viu despre ce înseamnă să dăruiești din ceea ce ai mai de preț. Licitația caritabilă a lucrării „Monahul” devine astfel mai mult decât un eveniment cultural: devine o investiție în viitorul artei sacre și în oamenii care o vor duce mai departe.

Pentru că, așa cum mărturisesc și studenții, arta sacră nu se face singură. Se face în comuniune, din iubire și cu sprijinul celor care înțeleg că, dăruind, dobândim.

Fii parte din această lucrare care dăruiește mai departe.

Poți participa la licitația caritabilă a sculpturii „Monahul”, prin care susții formarea unei noi generații de tineri artiști ai Artei Sacre. Contribuția ta înseamnă materiale, timp câștigat pentru creație și libertatea de a cultiva talentul acolo unde credința și frumosul se întâlnesc.