Rugăciunile nu ne sunt ascultate pentru că nu suntem vrednici și nu merităm să ne asculte Dumnezeu, spune Cuviosul Porfirie, care completează că și cea mai mică ocară sau clevetire rostită împotriva aproapelui tău îți va afecta sufletul, te vei tulbura și nu te vei putea concentra la rugăciune. Trebuie să ne facem vrednici pentru a ne putea ruga, atenționează Cuviosul. Nevrednicia noastră, lipsa de concentrare în timpul rugăciunii vine din neiubirea aproapelui ca pe noi înșine. Și Mântuitorul atenționează: Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5, 23-24). Adevărata rugăciune nu este deloc ușoară. Ea se bazează pe o relație foarte strânsă cu Dumnezeu, dar și pe dăruirea totală și supunerea voii noastre voii lui Dumnezeu.

Cuviosul Porfirie explică: Cei care își doresc din toată inima și tânjesc să aparțină lui Hristos, să Îl aibă pe Hristos în inima lor, trebuie să renunțe la voia lor proprie pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Este un obstacol greu de trecut în viața noastră, acela de a supune voia noastră voii lui Dumnezeu. Cea mai sigură metodă de a depăși acest obstacol este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Acesta este semnul iubirii pe care noi o avem și o arătăm față de Hristos. Iată că și Domnul nostru Iisus Hristos întărește aceste cuvinte și spune: Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. (Ioan 14, 21). Ca să fim în unire cu Hristos, trebuie să depunem un efort susținut, cum spune și cuviosul Porfirie: Trebuie să ne luptăm ca și cu un leu neîmblânzit și să-l biruim, pentru că cununa o ia doar cel care câștigă.