Deci, educarea copilului este indispensabilă – iar dacă ea este indispensabilă, când, de când, de la ce vârstă trebuie începută ea? Și la această întrebare răspunsul corect ne este dat atât de experiență, cât și de Revelația Dumnezeiască. Amândouă spun că educația trebuie începută de la cea mai fragedă vârstă.

Natura însăși dă mărturie despre adevărul acestei afirmații. Dacă cineva a sădit un copăcel și vrea ca acesta să crească drept, trebuie să-l lege de la început de un arac și să-l îngrijească plin de râvnă; trebuie să-l ferească de dăunători, să taie lăstarii sălbatici și să-i dea îndreptarea bună când este încă fraged. De aceea a și luat naștere proverbul: îndoaie pomul cât e verde.

Dacă grădinarul vrea să își păstreze grădina în rânduială și curățenie, este dator să o curețe chiar de la început de buruieni; altminteri, dacă o va lăsa de izbeliște și va aștepta până când ierburile sălbatice o vor umple pe de-a întregul, nu va mai fi în stare să le înlăture.

Astfel trebuie procedat și în privința copilului. Copilul este un copăcel, iar părinții sunt grădinarii de Dumnezeu rânduiți ai acestei tinere plante omenești. Ei sunt datori să-l îngrijească cu osârdie chiar de la început, sunt datori să îl curețe de murdăriile păcatului, de înclinările rele și de patimi; ei sunt datori să taie lăstarii sălbatici ai egoismuluui, încăpățânării și capriciilor; în fine, sunt datori să îi dea îndreptarea bună și încă de la cea mai fragedă vârstă să îl plece sub jugul ascultării și disciplinei creștinești. Inima copilului este o grădină, iar părinții sunt grădinarii rânduiți de Dumnezeu, și sunt sunt datori să curețe grădina inimii copiilor lor de neghine și buruieni începând de la cea mai fragedă vârstă.

Astfel, învățătura dată de experiență și de natură este pusă în inima părinților și de Revelație. Ai feciori? Învață-i pe ei și încovoaie din pruncie grumazul lor, îndeamnă înțeleptul fiu al lui Sirah, iar în altă parte: Pleacă grumazul fiului tău la tinerețe și bate-l până este prunc, ca nu cumva, încăpățânându-se, să nu te asculte (Sir. 7, 25; 30, 12).

Așadar, vezi, părinte creștin, de ce ai tăi copii, după ce cresc, nu vor să te mai asculte și să ți se supună? Fiindcă nu le-ai plecat grumazul încă de când erau mici; fiindcă nu i-ai deprins cu ascultarea strictă când erau încă prunci.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educație, Editura Sofia, 2006, pp. 70-71)