Moartea este o prezență permanentă în viața noastră de aici, din Africa. Pare un paradox, dar chiar așa este. Poate că acesta e și un motiv pentru care oamenii nu se tem de moarte. Ea nu le este un inamic, nu este nici o înfricoșare și nimeni nu se luptă cu ea.

6 martie 2021, Moșii de iarnă, a însemnat o zi de pomenire a morților pentru creștinii ortodocși în orice colț al lumii. De aceea, am făcut și noi colivă, am dus pomelnicele la biserică, urmând tradiția și rânduiala bisericii pentru o zi ca aceasta.

La noi, importanța zilei de sâmbătă a fost dublată de bucuria primirii Tainei Sfântului Botez pentru 98 de copii și adulți veniți din 14 parohii, parcă aduși pe nori precum Apostolii odinioară.

De ce pe nori? Pentru că în cătunele în care locuiesc nu ajunge mașina, nici dala-dala – un fel de microbuz care uneori nu are ușă și în care, în loc de 12 persoane, intră 30 care uneori mai au cu ei și o găină sau o capră pe care o duc la vânzare… Nu circulă nici piki-piki, motocicleta care ține loc de taxi și care duce bolnavii la spital sau sătenii la cumpărăturile de la oraș, Pur și simplu, oamenii au pornit pe jos dis de dimineață până în cel mai apropiat sat, unde avem biserică.

Acolo, preotul s-a ocupat să organizeze transportul cu un camion până la noi, la Centru misionar. Stând în picioare în camion și cântând, mărturisind în felul acesta credința ortodoxă, așa au ajuns la noi sâmbătă dimineață, înainte de a începe Sfânta Liturghie.

Alții au schimbat  două sau trei mijloace de transport până aici, dar toți erau bucuroși mărturisindu-ne că: „Ne-am pornit cu noaptea-n cap, nu cumva să pierdem botezul!”. Toți erau bucuroși, luminoși, nu se plângeau de oboseală sau de foame.

După  Sfânta  Liturghie a urmat o pauză de o oră, timp în care s-au făcut listele cu cei care urmau să se boteze și proveniența lor după parohii.  Apoi s-au ales numele de creștin al fiecăruia, împreună cu părintele paroh.

A fost sobor mare. Opt preoți și un diacon au săvârșit slujba Sfântului  Botez cu toată rânduiala, apoi  a urmat înconjurul baptisteriului de trei ori, cântând „câți în Hristos v-ați botezat...”. Au urmat momentul Sfintei Împărtășanii și bucuria agapei: orez, fasole și un pic de carne - când s-a uitat de oboseală.

Toți cei botezați au primit câte o kanga albă, străvechiul lor port, iar toate fetițele și mamele s-au bucurat de câte o rochie nouă. La plecare li s-a dăruit tuturor câte o pungă cu alimente, pentru a sărbători și cu cei de acasă. Noii creștini au plecat pe rând, luminoși, frumoși, lăsând o parte din bucuria lor și aici.

În Sâmbăta Morților, după un an în care lumea întreagă a stat sub teama morții, într-o vreme în care mulți au pierdut oameni apropiați și s-au întâlnit, adesea, neașteptat cu moartea, am cinstit și noi pe toți cei adormiți, dar nu ne-am întristat. Datorită botezurilor, s-a întors lacrima spre veselie, căci „de la moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos a Înviat”!

Cu toții – și noi, și cei 98 de copii și adulți botezați din Apă și din Duh, și cei pomeniți la parastas întru nădejdea învierii și a vieții veșnice – ne vom întâlni, nădăjduim, în Rai. Căci pentru asta au trăit și cei pomeniți și, cu frică de Dumnezeu și bucurie, sperăm să trăiască și cei care au primit Taina Botezului și noi, la rândul nostru.

A fost sărbătoare mare! Cum altfel să fie când obștea noastră creștinească s-a mărit și când noi credem în Înviere și sperăm să ne întâlnim cu toții în „sânul lui Avraam”, să petrecem și să povestim toate câte am trăit aici?!

Mulțumim tuturor celor care au făcut pomenirea sau au plătit mâncarea pentru agapă, darurile pentru cei botezați, transportul lor și toate cele care au fost necesare pentru a se face totul în bună rânduială!

Intrați aici, dacă doriți să sprijiniți activitatea Centrului Misionar Ortodox din Kidamali, Tanzania.