Incursiunea în apicultură a familiei Dumitru a început în urmă cu trei ani, după ce au găsit un roi de albine în hornul casei. Ajutaţi de un apicultor bătrân, l-au dat jos din horn şi au purces la formarea primei lor familii de albine. Curios din fire şi fascinat de modul de organizare a albinelor, omul, dulgher de meserie, s-a gândit să-şi cumpere câţiva stupi adevăraţi şi să facă albinărit din pasiune. Zis şi făcut. A cumpărat 10 familii de albine şi ăsta a fost începutul unei stupine care arată azi ca în revistele de specialitate. “De la roiul acela a pornit curajul nostru”, îşi aminteşte Ioan Dumitru, capul familiei, 41 de ani.  Anul trecut stupina s-a mai îmbogăţit cu 10 stupi, iar acum are 36. După calculele soţilor Dumitru, cu tot cu roiurile pe care şi le-au făcut, anul ăsta o să ajungă la 50 de stupi, ceea ce nu-i deloc puţin lucru.

În stupina din livada cu caişi lucrează toată familia - cei doi băieţi cot la cot cu părinţii. Soţia, poştaş la Costuleni, abia aşteaptă să se termine cele opt ore de program, să ajungă acasă, să-şi vadă albinele. Se echipează corespunzător şi intră în stupină. Şi pe ea, ca şi pe soţ, albinele au cucerit-o definitiv.

Deşi nu pot vorbi încă de vreun câştig consistent, spun că îngrijesc albinele din pasiune. Iar ele îi răsplătesc cum ştiu mai bine: anul trecut, în primul an de producţie, au strâns 40 de kg de miere.

Stupii sunt făcuţi chiar în curtea casei, de Ioan Dumitru, căci omului îi place să meşterească în lemn cam tot ce se poate. Asta îi ajută mult, pentru că lăzile (stupii) sunt gata la timp, iar economiile sunt semnificative. Una nouă, gata făcută, i-ar costa cam 200 de lei. Bani economisiţi, cu care, spre exemplu, pot să-şi cumpere un roi de albine.

Albinăritul: pasiune şi relaxare

De trei ani, de când şi-a dat seama că-i place stupăritul, Ioan Dumitru a fost doar ochi la ce fac albinele în stup. Activităţile din stupină îl relaxează, îl ajută să se desprindă de grijile zilnice. E în continuare fascinat de felul în care albina ştie să se organizeze, de hărnicia ei, de disciplina care domneşte într-un stup. “În momentul în care intru în stupină mă simt relaxat. Albinele sunt nişte insecte plăcute şi foarte inteligente. Dacă societatea noastră ar fi organizată după modelul unei familii de albine, cred că am fi departe”, crede Ioan Dumitru. “Dar să vedeţi ce curate sunt!...Tot ce e în plus, toate resturile, tot ce consideră că e murdar, scot în afara stupului”, îl completează şi soţia.

Germenii unei afaceri de succes

“Anul apicol începe în august, când încep şi pregătirile pentru iarnă: asigurarea hranei, tratamentul contra bolilor. După iernat, în luna martie, când temperaturile încep să treacă peste 10 grade, se lărgeşte cuibul, astfel încât să se poată înmulţi puietul, care se dezvoltă până la culesul de salcâm...”. Ioan Dumitru ar sta să ne povestească mult şi bine despre tot ce tebuie făcut într-un stup. Pentru că nu-i plac lucrurile făcute de mântuială, nici apicultura n-a lăsat-o aşa, la voia întâmplării. Deşi doar la stadiul de pasiune, a vrut să ştie tot ce se putea despre lumea albinelor. Le-a cerut sfatul unor stupari mai bătrâni, şi-a cumpărat manualul apicultorului, iar în 2009 a făcut un curs de apicultură de trei luni, organizat de World Vision în parteneriat cu Camera Agricolă Iaşi, în cadrul proiectului “Apicultura şi dezvoltarea economică în mediul rural”. Acum ştie exact ce-i de făcut, stăpâneşte tehnicile, a învăţat mecanismul de funcţionare a unui stup şi a descifrat modul în care albinele ştiu să-şi organizeze munca. Anul acesta şi soţia, şi băiatul mai mare, Sergiu, au absolvit şi ei acelaşi curs de apicultură.

Familia face parte şi din Asociaţia apicolă Costuleni, înfiinţată în cadrul aceluiaşi proiect World Vision, iar ceea ce la început părea doar o pasiune are şanse să se transforme, încet, dar sigur, într-o mică afacere de familie de succes.

De altfel, apartenenţa la o asociaţie de profil, precum şi diplomele de apicultori obţinute, acreditate de Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei, îi vor ajuta ca în foarte scurt timp să poată participa cu miere din stupina proprie la târgurile de produse tradiţionale din ţară, precum şi în accesarea de fonduri europene prin programe destinate apicultorilor.

Proiectul “Apicultura şi dezvoltarea economică în mediul rural”, derulat de World Vision România, a început în octombrie 2010 şi se va încheia în octombrie 2011, fiind implementat în patru judeţe ale ţării: Iaşi, Vaslui, Vâlcea şi Dolj. Potrivit iniţiatorilor, scopul proiectului este de a stimula şi susţine fermierii din mediul rural pentru a practica apicultura la un nivel eficient şi competitiv, astfel încât aceasta să devină o activitate economică generatoare de venit şi o alternativă viabilă la agricultura de subzistenţă.