În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a explicat mesajul central pe care îl transmite Sfântul Andrei Criteanul prin textul Canonului cel Mare: „În miercurea din săptămâna a V-a din Post se săvârșește Canonul cel Mare a Sfântului Andrei Criteanul, o slujbă minunată care ne îmboldește la pocăință profundă. În 300 de strofe, intercalate de refrenul «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă» – cântecul oricărui suflet care vrea să se pocăiască, Canonul ne pune în fața conștiinței personaje din Vechiul Testament și Noul Testament. Atât pe cele decadente, cât și pe cele pline de har, care au recâștigat, prin pocăință, statutul de fii ai lui Dumnezeu. Se numește «mare» nu atât pentru extensia lui, cât pentru profunzimea mesajului. Întreaga țesătură internă a acestui canon este un dialog profund al sufletului cu sine însuși despre condiția în care a ajuns în urma săvârșirii păcatului. Întregul Canon ne îndeamnă să plângem pentru păcatele noastre, pentru că plânsul face sufletul curat”.

Preasfinţia Sa a afirmat că omul stăpânit de păcate își pierde luciditatea sufletului și nu mai intuiește nici sensul propriei vieți: „Canonul Sfântului Andrei ne pune în fața unei realități foarte dramatice. Prin păcat, noi ne pierdem raționalitatea firii. Dacă ne gândim cât se poate de rapid la orice păcat pe care îl săvârșim, care ne locuiește sufletul, ne dăm seama că starea de păcat ne transformă în oameni iraționali”.