În fiecare an, supravieţuitorii torturii comuniste îi pomenesc şi îi cinstesc pe fiii neamului românesc care au plătit cu sângele lor credinţa în dreptate și libertatea conștiinței. În ziua prăznuirii Sfinților 40 de mucenici din Sevastia Armeniei, la monumentul din Parcul Dragalina se reunesc puținii membri ai asociației rămași în viață și aduc un omagiu rudelor și cunoscuților care au îndurat un alt soi de mucenicie, răbdând exilul, sărăcia și chiar moartea.

Și anul acesta, celor câteva zeci de participanți li s-au alăturat în rugăciune cinci preoți, care au oficiat în sobor o slujbă de pomenire, sub protia pr. Mihai Zorilă, consilier economic în cadrul Episcopiei Severinului și Strehaiei și colaborator de nădejde al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic. Cei prezenți au aprins o lumânare și și-au îndreptat gândul, preț de câteva minute, către cei apropiaţi care au pierit în timpul regimului comunist.

Părintele Mihai Zorilă le-a vorbit celor de față despre episodul trist care a schimbat destinul multor oameni: “Pomenim astăzi pe toți cei care în perioada comunistă au fost fie închiși în lagăre și în închisori, fie deportați, în special din zona noastră, din Mehedinți, dar și din Caraș-Severin și Timiș. Au fost luați de la casele lor și duși în locuri necunoscute, în special în Câmpia Bărăganului. Foarte mulți dintre ei, unii prezenți astăzi la această slujbă de comemorare, erau prunci atunci, erau copii, și împreună cu părinții lor au fost duși de pe meleagurile natale pentru simplul fapt că erau oameni harnici, oameni gospodari care s-au opus unui regim ce nu punea accent pe demnitatea umană, pe credință ori proprietate. Cei adunați astăzi aici duc mai departe mesajul și nădejdea ca ceea ce s-a întâmplat atunci, să nu se mai întâmple niciodată în istoria poporului român.”

Părintele consilier a mai arătat că alegerea datei de 9 martie pentru comemorarea victimelor comunismului nu este deloc întâmplătoare: “Cei care au pătimit în temnițele comuniste, în închisori, în lagărele de deportare și coloniile de muncă silnică sau cei care au fost luați de la casele lor și duși în Câmpia Bărăganului au fost asemenea Sfinților 40 de mucenici prăznuiți astăzi de Biserica Ortodoxă, pe care i-au avut drept model al vieții lor. Pentru răbdare și pentru credința lor, asemnea mucenicilor, Dumnezeu a îngăduit să nu li se uite numele. Îi comemorăm, îi pomenim astăzi și ne rugăm ca Dumnezeu să le ierte cele ce au greșit cu voie sau fără voie și să așeze în loc luminat sufletele lor mult pătimitoare în lumea aceasta.”

Din Mehedinţi au fost ridicate forţat şi strămutate în Bărăgan 1243 de familii cu un număr de 3851 de persoane din 100 de localităţi.

Prin fixarea acestor familii pentru o perioadă nedeterminată atunci, în sud-estul Bărăganului, în câmpul gol, s-au înfiinţat optsprezece localităţi noi. Operaţiunea a început cu defrişarea culturilor de grâu, orz, porumb, rapiţă. În doi, trei ani aceste aşezări în câmp au devenit sate cu primării, posturi de miliţie, şcoli şi biserici.

Cu chipurile umbrite de tristețe, foștii deportați care încă mai trăiesc au dat cu greu mărturie despre suferințele îndurate. Amintirile sunt încă vii și dureroase.

„A fost o tragedie când ne-au ridicat. Ne-au luat de la casele noastre, din gospodăriile în care aveam de toate, și ne-au dus în câmp, în Bărăganul pustiu, unde nu aveam nimic. Ne-au spus că acolo urma să locuim, în câmpul gol. Am stat acolo cinci ani de zile, am făcut fiecare bordei în pământ. Când ne-am întors, în casele noastre locuiau alți oameni. Nu am mai putut să recuperăm nimic din agoniseala noastră de o viață” mărturisește poeta Aristița Buciu Stoian, în vârstă de 76 de ani.

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic şi Deportaţi în Bărăgan – filiala Mehedinţi, Valeriu Bosoancă, rememorează cu durere momentele cumplite trăite în vara anului 1951, când la vârsta de 11 ani a fost forțat să plece din satul mehedinţean Crăguieşti spre Câmpia Bărăganului: „Sunt fiu de ţăran, părinţii mei erau oameni gospodari, aveau o gospodărie frumoasă ca şi ceilalţi şi ei (n.r. comuniștii ) considerau că din cauza noastră nu se poate face colectivizarea ţării la vremea aceea. Am fost nişte vinovaţi fără vină. Mai grav a fost la mine, că tata a fost arestat şi dus la Canal, după care nu l-am mai văzut doi ani. Dar nu sunt singurul, mai sunt şi alţi colegi de-ai mei cu aceeaşi suferinţă şi pot spune că suferinţa a fost mai mare în cazul celor cărora le-au murit părinţii acolo. A fost greu să suporţi să îţi moară părintele acolo, să-l îngropi într-un lan de grâu sau de porumb, să îi pui o cruce la căpătâi şi atâta tot”.

Astăzi, la 64 de ani de la măsurile abuzive luate de regimul comunist, în județul Mehedinți nu mai trăiesc decât 13 deținuți politic, 10 prizonieri de război și câțiva deportați. Cu toate acestea, aproximativ 230 dintre fiii celor mutați în Bărăgan sunt înscriși în asociație, din dorința de a păstra vie amintirea părinților greu încercați.

Membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic, filiala Mehedinţi, împreună cu foştii deportaţi în Bărăgan, se vor aduna și la începutul lunii iulie la monumentul victimelor comunismului de la Izverna - Mehedinţi, pentru a comemora pe eroii martiri căzuţi în timpul regimului ateist.

Sursa: http://www.episcopiaseverinului.ro