La Editura Doxologia a apărut lucrarea: „Ţie, Doamne, îţi voi cânta”, autor Zorica Laţcu, Monahia Teodosia.

Volumul a fost editat după un manuscris din anul 1959, aflat la Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloaie” din Iaşi, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Manuscrisul a aparţinut Mitropolitului Moldovei, Înaltpreafinţitul Iustin Moisescu. Acesta l-a donat bibliotecii.

Deşi era cunoscută încă din anii '40, poezia Zoricăi Laţcu a căpătat notorietate după anul 1990.

Poeziile sunt o invitaţie adresată cititorului de a se avânta spre Marele Mister, de a înota până dincolo de cer pentru a se îndestula dorul după lumină, setea după dragostea deplină şi foamea după Unul Dumnezeu.

Zorica Laţcu a început să scrie încă din vremea studiilor, pe când se afla în Cluj. Începând cu anul 1941, poeziile sale ajung să fie publicate în revista "Gândirea". Deşi primele ei poezii erau inspirate din cultura laică şi din mitologie, în scurt timp va avea loc "încreştinarea" acestora, de sub condeiul ei luând naştere unele dintre cele mai frumoase poezii creştine româneşti.

Ultimul volumul de poezii creştine - „Poemele Iubirii" - a fost dedicat de autoare Părintelui Ieromonah Arsenie Boca, stareţul de la Mănăstirea Brâncoveanu, din localitatea Sâmbăta de Sus. Cu siguranţă, părintele a constituit o sursă de înaltă inspiraţie pentru Zorica Laţcu, ale cărei poezii sunt, pe alocuri, de-a dreptul isihaste.

Aspazia Oţel Petrescu, cea cu care a împărţit chilia, spune despre Zorica Laţcu că era dăruită cu harul de a aduce prin arta sa şi pe alţii la întâlnirea cu Dumnezeu. Ea ştia să întindă cărări de simpatie de la o inimă la alta, adeverind că cel ce iubeşte poate multe. Poezia ei ne aşează în misterul iubirii, stilul său, inconfundabil este de-o frumuseţe clasică. Tot ce ne aduce versul ei este clar, simplu, limpede, inundat în frumuseţe. În poezia sa totul este cântec, splendoare şi mister.

Tot colega sa de cameră mărturiseşte că handicapul fizic pe care îl avea a făcut din maica Teodosia cel mai frumos exemplu de viaţă creştină. Exemplul ei de viaţă i-a arătat că suferinţa acceptată, însuşită şi purtată cu iubire în numele Domnului Iisus Hristos este cea mai sublimă dovadă de iubire şi singura capabilă să transfigureze în lumină şi bucurie întunericul unei suferinţe de neînlăturat.

Părintele Teofil Părăianu a afirmat că „fiecare dintre poeziile scrise de Zorica Laţcu, este o minune prin ea însăşi”.

Zorica Laţcu, în ipostaza sa de maica Teodosia, a trecut prin iadul închisorilor comuniste. De sufletul ei însă nu s-au putut atinge călăii. Ea ştia ca nimeni alta să se aştearnă la picioarele singurului Mântuitor. Cel ce a ajutat-o să pătrundă adâncimi nepătrunse, să deschidă ale veacului porţi ruginite, să cunoască ale cerului căi strălucite, căci a ales-o dintre toate să-i fie iubitoare mireasă. Hristos i-a fost iubirea ei şi singurul ei dor, floarea linei sale stihuiri de la care cere în poezia „Acatist”: „Dă, tu odihnă trupului trudit, / Şi sufletului ars îi dă răcoare; / Întinde braţul tămăduitor, / Să-mi vindeci Bune, inima pustie; / Tu, Acela ce eşti toate, tuturor, / Iisuse Doamne, milostiv fii mie!”.

Cartea „Ţie, Doamne, îţi voi cânta”, autor Zorica Laţcu, Monahia Teodosia, poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară. (Magdalena Ciubotaru)