Va veni iarna și, odată cu ea, tăcerea care nu va mai apăsa, ci care va binecuvânta. Lumea se va acoperi de alb, iar peste alb se va așeza o pace neobișnuită, ca o asteptare a Cerului. În această liniște, două cărți vor intra în lume. Nu ca simple volume, ci ca daruri trimise de Sus. 

Cei care au auzit deja de ele le simt apropierea. Cei care nu știu încă, o vor simti curând. Vin ca un răspuns tainic la suspinul omului de azi, obosit, nefericit, dar atât de doritor de lumină și de bine.

Prima carte, Fericirea altfel, a scriitorului apologet Cornel Constantin Ciomâzgă, este o chemare spre bucuria adevărată. O deschidere spre un alt mod de a trǎi, pe care lumea l-a uitat. Nu este o carte care promite, ci una care împlinește. Nu explică fericirea, ci o aprinde, la propriu. În ea, omul descoperă că nu lucrurile dau pace, ci pacea dǎ sens lucrurilor.

A doua carte, Imnele Vieții, este altarul de cuvinte al celei mai frumoase catedrale de suflete laolaltǎ. O carte de rugăciuni și de cântări născute din dor și din tăcere, scrise pentru inima care nu mai știe să se odihneascǎ. Ele nu cer minuni, le așază pe masă. Nu promit izbăvirea, o trăiesc odată cu tine. Cititorul care le va atinge va simți că acolo, între rânduri și între pagini, bate o inimă vie.

Aceste două cărți, una a fericirii, cealaltă a rugăciunii, sunt darul iernii acesteia. Un dar care nu se ambalează în hârtie, ci în lumină. Un dar care se primește cu sufletul deschis.

„Pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu...” (Ioan 14, 27).