Oamenii înțeleg în moduri foarte diferite dragostea. De la ceva incontrolabil la ceva rațional. De la ceva care e plin de capricii la ceva care schimbă oameni. Fiecare dintre noi, cel mai adesea, avem propria înțelegere despre dragoste. Totuși voi încerca să subliniez câteva categorii mari.

Unii oameni văd dragostea ca pe ceva ce vine și pleacă. Ceva plin de capricii necontrolabile, jocuri ale inimii. Într-o lume libertină, acesta este cel mai simplu mod de a privi dragostea. Chiar justifică unele lucruri pe care le facem iar apoi putem spune „ah, inima bat-o vina“. O abordare mai degrabă de conveniență. Își face simțită prezența în concubinaje care încep să devină aproape o normă socială.

Alții consideră că dragostea este ceva ce poți da și lua după bunul plac. Expresii de genul „dacă faci asta nu te mai iubesc“ sunt destul de întâlnite. Am întâlnit aceste lucruri spuse în special copiilor sub formă de alint sau de glumă. Totuși în ultimul timp apare tot mai des sub o altă formă. Cât timp îl sau o iubești? Care este punctul în care spui „ajunge“? Când te bate? Când te înșeală? Când te plictisești? Este foarte răspândită în ziua de azi această viziune asupra dragostei. Este susținută de tratate din ce în ce mai multe despre psihologia familiei și despre ce este permis și ce nu. Se vede în divorțuri și despărțiri.

Există oameni care spun că odată ce iubești pe cineva asta nu se mai poate schimba. Dacă iubești pe cineva, acel moment în care spui „ajunge“ nu poate veni niciodată. Dacă se poate schimba, nu a fost dragoste. Nu poți schimba dragostea. Nu poți lua înapoi ceea ce e făcut să nu cunoască înfrângere și limite. Este o abordare mai degrabă romantică pe care nu am întâlnit-o decât în filme și în cărți. Unii însă vor să se considere romantici chiar și în concubinaje și divorțuri și spun „mi s-a părut că te iubesc dar m-am înșelat“.

Există și oameni care spun că dragostea nu moare niciodată, referindu-se la faptul că dragostea nu este vremelnică. Dragostea este unul dintre puținele lucruri pe care le luăm dincolo de moarte și dincolo de sfârșitul lumii, oricând va fi acela. Aceasta este o înțelegere mult peste ideea comună de dragoste. Dragostea nu cade niciodată nu se referă numai la faptul că nu poate fi învinsă în dragostea pentru ceilalți membrii ai familiei ci nici măcar stăpâniile și începătoriile întunericului nu o pot birui. Diferența între dragostea dintre soți și dragostea ca mod de viață, dragostea pentru toată lumea, este ca și diferența între un foc pe care-l faci ca să te încălzești și un soare care încălzește o planetă. E tot foc, e tot căldură, are aceeași fire, e diferență doar de dimensiuni. Un foc mare a fost la început foc mic. Nu poți spune că iubești pe Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele.