Joia viitoare, pe data de 6 iulie, se împlinesc 48 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui protosinghel Nicodim Măndiță, cunoscut duhovnic și misionar în vremuri tulburi, în perioada comunistă. În acest context, Părintele Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul a săvârșit Sfânta Liturghie și a înălțat rugăciuni pentru sufletul celui care a povățuit atât monahiile de la Agapia și Văratec, cât și credincioșii din Moldova și Transilvania, care au căutat îndrumare duhovnicească în timpuri dificile. Zeci de oameni veniți din întreaga țară au aprins lumânări și au așezat flori la mormântul duhovnicului.

„Părintele Nicodim Măndiță a fost un om plin de harisme”, a transmis ierarhul celor prezenți la Sfânta Liturghie: Pomenirea de astăzi a părintelui Nicodim Măndiță reprezintă un semn de cinstire, venit din partea obștii mănăstirii, din partea credincioșilor care l-au cunoscut și din partea tuturor românilor, pentru că roadele lui au odrăslit în multe locuri ale țării, nu doar la Agapia, nu doar în Moldova. Duhovnic fiind, asemenea marilor duhovnici ai mănăstirilor nemțene, precum părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, părintele Nicodim a înțeles această autoritate de duhovnic doar pentru folosul celorlalți, nefiind doar pentru cei pe care îi spovedea, pe care îi avea apropiați, ci și pentru toți cei care veneau spre el. De aceea, părintele a fost iubit și Dumnezeu i-a dat harisme. Marele părinte stareț Emilian de la Simonos Petras spunea monahilor și fraților să vadă fiecare harisma starețului, pentru că într-un conducător, într-un formator de oameni, este îndeosebi o harismă. Unul poate fi milostiv, altul are darul cuvântului, altul este un mare nevoitor sau postitor, și toate acestea nu le face pentru sine, nici starețul, nici duhovnicul, ci le face pentru formarea și creșterea celorlalți, și odată începută această zidire, obștea este chemată să o ducă mai departe. Părintele Nicodim Măndiță lasă o moștenire prin faptul că, la numai un an de la intrarea în mănăstire, a fost preot misionar în parohii și duhovnic la maici, a dobândit un deosebit realism duhovnicesc și o adaptare după neputința fiecăruia, urmând cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune că „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii”. 

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhul, alături de preoții veniți din județele Argeș și Bacău - ucenici și fii duhovnicești ai părintelui Nicodim - au oficiat slujba parastasului la mormântul clericului, aflat în zona absidei altarului bisericii din cimitirul așezământului monahal.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă a fost un iscusit apărător al Ortodoxiei şi un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan. S-a născut în anul 1889 într-un sat din județul Argeș, în familia țăranilor Ioniță și Filofteia Măndiță, primind la botez numele de Nicolae. Între anii 1911-1918 a fost înrolat în armată, participând la campania din 1913 din Bulgaria și la luptele din timpul primului război mondial.

În anul 1920 s-a călugărit la Schitul Măgura Ocnei, cu numele de Nicodim, fiind hirotonit ca ieromonah în vara aceluiași an. A slujit apoi ca preot misionar în satul Schitul Frumoasa din județul Bacău (1921-1923), a fost duhovnic la Mănăstirea Giurgeni (1923-1925) și preot misionar în satele Pâclișa-Alba, Hășmașul Ciceului și Leurda Gârboului-Cluj din Transilvania (1925-1935). În următorii 40 de ani a fost duhovnic la mănăstirile Agapia și Văratec.

A trecut la Domnul în data de 6 iulie 1975, la Agapia, la vârsta de 86 ani, și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.

Vă invităm să accesați și: