Duminica a treia a Postului Mare, numită şi Duminica Sfintei Cruci, marchează jumătatea celor 40 de zile ale Păresimilor, continuate cu Săptămâna Mare. Aşa cum se explică în sinaxarul din Triod, această Duminică a fost închinată Sfintei Cruci de Biserica Veche, pentru a marca faptul că temelia vieţii creştine este Crucea.

În predica duminicală, Înaltpreasfinţa Sa a tâlcuit textul Evangheliei duminicale (Marcu 8, 34-38), ale cărei cuvinte centrale sunt: ”Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”.  Crucea şi Învierea se condiţionează, se conţin reciproc, fiindcă în Cruce este deja Învierea. Să luăm Crucea zilnic înseamnă să ne lepădăm de noi înşine. Dacă lepădarea de avuţii, de lucruri e mai uşoară, lepădarea de sine este mult mai grea.

Lepădarea înseamnă a nu mai fi pătimaş. Se ştie că păcatul intervine acolo unde omul se ataşează de ceva în mod exagerat. De aceea, a te lepăda înseamnă a recunoaşte că toate din această lume sunt relative. Numai Dumnezeu este absolut, neavând început.

Lepădarea de noi înşine înseamnă şi să acceptăm că şi cele rele vin cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi sunt tot spre binele nostru. Dumnezeu nu doreşte suferinţa oamenilor, dar o îngăduie din milă, ca suferind să ne întoarcem la El. Un creştin va spune mereu că suferinţa intervine pentru păcatele noastre şi o acceptă fără a da vina pe cineva. Aceasta e Judecata Crucii, anume răstignirea minţii, a logicii obişnuite.

La momentul potrivit, mulţi credincioşi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. (Sursa: mitropolia-ro.de)