Un tânăr nu poate fi fericit doar pentru că este la vârsta de 15 sau 18 ani. „Oamenii mari nu cunosc luptele pe care noi tinerii le ducem în fiecare zi” spunea o fată. Au uitat cum au fost ei, sau poate au trăit vremuri mai limpezi, mai sigure, fără părinți plecați în străinătate, fără frați și surori duși la muncă în Italia. Poate nu realizează că avem nevoie de oameni care să nu se grăbească, să aibă răbdare cu noi; să ni se vorbească frumos, să ni se acorde încredere, poate nu înțeleg cât de mult avem nevoie să fim ascultați și să fim lăsați să spunem toate „neroziile” care ne trec prin cap, chiar dacă nu sunt academic formulate. Avem nevoie de răbdare și de îngăduință. Credeți că nu știm că suntem enervanți, că nu simțim și noi când „o facem de oaie”, cum spuneți voi cei mari? Hai s-o spun și eu direct. Iubiți-ne cu suflet bun și respectați-ne și o să vedeți de ce suntem în stare. Credeți că noi suntem mulțumiți de noi? Eu și cei din cercul meu, nu suntem mulțumiți de noi, vă asigur. Luptăm, ne trezim de dimineață, mergem la școală, facem ce putem pentru a fi bine la lucrări și la teze, dar vă asigur, nu suntem mulțumiți. Trișăm câteodată, mințim ca să fie bine, nu avem încredere în noi și nu avem încredere în „cei mari” pentru că…simțim că nu suntem înțeleși. Prea puțin suntem încurajați și puși în valoare, prea puțin suntem lăsați să visăm, prea puțin suntem lăsați să spunem ce gândim. De multe ori suntem împiedicați să facem parte dintr-un grup care are aceleași căutări, aceleași valori și principii cu noi.

Cui îi pasă cu adevărat de noi? Familiei, Statului, Școlii? Cine ne ajută să ne împlinim ca oameni? Uneori familia ne este alături și frații mai mari ne ajută. Se mai întâmplă să găsim și profesori dedicați care ne susțin și ne inspiră.

Vorbesc așa deoarece mă apropii cu pași repezi de încheierea liceului și vorbesc așa deoarece de mai bine de un an am descoperit o altă lume. Consider că am primit un mare dar, că am avut o frumoasă șansă. Am descoperit, aici „la doi pași”, un grup de prieteni cărora chiar le pasă de mine. Grupul de Prieteni ai Sfinților Trei Ierarhi” de la Capela „Colegiului Pedagogic” di Iași. Da, da…. Vreo 25 - 30 de liceeni de la „Colegiul Pedagogic”, de la Seminarul Teologic și voluntari de la ATOR Iași împreună cu care în anul 2018 am avut oportunitatea de a participa la o mulțime de proiecte și activități. În anul 2018 „am trăit”, acesta este cuvântul. Anul 2018 a fost „viață” și a fost „cool”.

Cei care ne-am dorit să creștem în relația noastră cu ceilalți colegi, cu noi înșine dar mai ales cu Dumnezeu, ne-am putut întâlni săptămânal și am acceptat provocările fiecărei zile. Marțea am participat la Sfânta Liturghie la Capela liceului. La final de an am numărat 42 de astfel de întâlniri în rugăciune. Am profitat des și de Tainei Spovedanii; un lucru mic de care unii râd, dar câtă liniște și curaj nu se primește din acest dialog cu preotul și cu Dumnezeu, și câtă împăcare cu viața și cu conștiința!?

Prin intermediul acestui grup ne-am cunoscut familiile unii altora, la colinde, în vizite sau atunci când corul nostru a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie misionară din satele natale. By the way, anul trecut am poposit la Pleșani, Focuri, Galu, Trifești, Lupărie, Tufești, Comarna, Călărași, Tătăruși și Belcești. Frumoase au fost mai ales cele 2 zile din decembrie în care ne-am colindat unii pe alți pe la Iași, Tătăruși, Flămânzi, Călărași, Ringhilești, Stornești, Ciohorăni, Bălțătești, Todirești, Cotnari, Belcești, Bivolari.

În excursiile noastre de week-end, de câte 2 - 3 zile, în Neamț, București, Basarabia și Botoșani, am călcat pe urmele oamenilor care au scris istorie. Am vizitat Cetăți, biserici și palate ale voievozilor Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Constantin Brâncoveanu; am poposit în casele memoriale ale lui Vasile Alecsandri, George Enescu, Mihai Eminescu, Sfântului Ioan Hozevitul, am întâlnit chipuri de oameni frumoși deprinși cu rugăciune la mănăstirile Cernica, Sitaru, Pasărea, Căldărușani, Snagov, Bistrița, Horaița, Pângărați, Almaș, Țâpova, Saharna, Curchi, Agaton, Zosin și Popăuți. Am fost profund impresionați de Mausoleul de la Mărășești, Palatul Mogoșoaia, Orheiul Vechi, Palatul Parlamentului, Cetatea Soroca și Castelul de la Miclăușeni. Am văzut locurile de nevoință ale sfinților Cuvioși Chiriac de la Bisericani și Onufrie de la Vorona. Vi se pare puțin lucru? Nu este puțin lucru, vă spun sincer. Pentru noi tinerii….?! Anul 2018 a fost un an minunat, un an în care am descoperit o mulțime de oameni și locuri. Aș putea numi acest an, Școala 2018 sau Școala Centenar, pentru că am câștigat foarte mult cultural și relațional.

Am pătruns în tainele Scripturii la cercurile biblice iar participând la cercurile de lectură, am descoperit eroi, fictivi sau reali, precum Micul Prinț, Ion Moraru și Sfântul Ioan Gură de Aur. Vizionarea filmelor - Drumul de întoarcere, Clubul Împăraților, Steluțe pe pământ, Șapte cuvinte, Minunea, Scriitori pentru libertate, Patch Adams, August Rush, Moromeții, O viață minunată și Quo Vadis și dialogurile ce au urmat inevitabil după fiecare vizionare, ne-au ajutat și ele să înțelegem ce avem de făcut pentru a avea o viață frumoasă.

Dialogurile tematice, cele 3 conferințele pe teme istorice - Despre femeile care au făcut Unirea, O istorie pentru tineri, Iașul și Unirea - ne-au deschis ochii și ne-au arătat cât este de important să lași în urma ta ceva care să dăinuie.

Ne-am simțit valoarificați și ne-am temut de fiecare dată când ni s-a acordat încredere, că nu vom face față. Dar am fost ajutați și am reușit să ne ducem angajamentele la îndeplinire. Am învățat foarte mult atunci când ne-am implicat ca voluntari în evenimentele mari ale Departamentului Misiune pentru Tineret: Întâlnirea tinerilor din protopopiatele ieșene (450 de persoane), Tabăra Nemțișor (1200 de tineri), ITO Moldova (1600 de tineri), Hramul Sfintei Parascheva. Faptul că am fost aleși și noi să reprezentăm Arhiepiscopia Iașilor la ITO Sibiu, sau să participăm la Tabăra de excelență de la Durău sau în pelerinajul din Grecia, ne-a arătat că efortul nostru de a ne implica nu a fost trecut cu vederea.

A fost un an plin. De efort, de căutări, de răspunsuri, de responsabilități, de oameni frumoși, de trăiri, de provocări. Mult m-aș bucura ca și anul 2019 să fie la fel. Tare mi-aș dori ca toți tineri să trăiască astfel de experiențe. Pentru că să știți…am aflat anul acesta răspunsul și vi-l spun și vouă. Nu este de ajuns să fii tânăr pentru a fi fericit! Trebuie să facem și noi ceva…. ca să nu ne „dormim devenirea”. Iar ceea ce facem să fie în numele Celui ce ne poate oferi cu adevărat fericirea. (Iuliana Pârvu, elevă la Colegiul Pedagogic Iași și Prietenă a Sfinților Trei Ierarhi)