Când simţea entuziasmul exagerat al cuiva spunea cu vioiciune: "Unde mergeţi, unde mergeţi? La sare, la sare!“. Şi tot el continua cu respiraţia tăiată (fără suflu): "De unde veniţi? De la saaare". Şi apoi le explica: “A pornit o caravană de cămile din Palestina spre Marea Roşie, pentru a lua sare; călătorie de multe zile, obosi­toare, prin pustiuri fără de apă, în condiţii climaterice neprielnice. Cămiluţa zburda în jurul mamei sale, iar când cineva a întrebat «unde mergeţi?», ea, plină de entuziasm, cu vocea ei subţire, vioaie şi veselă, ne- ştiind ce osteneală trebuia să facă pentru a ajunge acolo, a răspuns: «La sare, la sare». După mult timp însă, întorcându-se din obositoarea călătorie, cuiva care a întrebat-o «De unde veniţi?», ea a răspuns: «De la saaare», iar vocea ei era istovită, slabă şi zăbavnică. Imitând reuşit vocea micuţei cămile, Stareţul încerca să smerească entuziasmul exagerat.

(Iersoschimonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere de ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 115)