Episcopul Inochentie Figurovski - revigorarea misionarismului ortodox în China Primele misiuni creștine în China au avut loc în secolul al VII-lea, odată cu pătrunderea creștinilor nestorieni. Primul misionar catolic în China a fost Ioan de Monte Corvino. Primul contact al creștinismului ortodox cu China l-a făcut un român, Nicolae Milescu Spătarul, ambasador al țarului Rusiei, dar și teolog. Între 1575-1577, el se afla în solie la împăratul Chinei, revenind apoi în Rusia, țară care a avut un rol deosebit în ceea ce privește pătrunderea Ortodoxiei în China. Prin extinderea stăpânirii asupra Siberiei, Rusia s-a apropiat de China, iar numeroși negustori și industriași ruși au intrat în legătura cu localnicii. Bazele misionarismului ortodox rus în China s-au pus în 1685 când, părintele Maxim Leontier a fost luat prizionier în regiunea Amur de către chinezi și dus la Peking. În 1695, mitropolitul Filotei de Tobolsk a trimis acestuia și celor împreună cu el prizonieri un Sfânt Antimis, mir și cărți liturgice pentru oficierea Sfintei Liturghii Ortodoxe. În 1714, același mitropolit Filotei întemeia misiunea ortodoxă rusă din China, care a avut de înfruntat atât reticența tradițională a chinezilor față de străini, cât și opoziția acerbă a iezuiților. Misionarii ruși au învățat limba localnicilor, predicând Sfânta Scriptură și slujind în limba chineză. În 1727, în urma păcii de la Kiatcha, China permitea Rusiei să trimită 4 clerici la Peking pentru misiune. Aceștia însă au avut rezultate modeste, întrucât chinezii au avertizat că nu vor accepta misiune ortodoxă în țara lor. Aproape 100 de ani mai târziu, la 1818, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a trimis în China o nouă misiune condusă de Camenski, un om devotat Ortodoxiei, cu o voință de fier. Datorită acestuia și urmașilor lui, în cursul secolului al XIX-lea, misiunea s-a extins foarte mult. Din nefericire, în 1900, când a izbucnit Răscoala boxerilor, o revoltă antioccidentală și antimisionară din China, clădirile misiunii din Peking au fost distruse, iar din 700 de creștini ortodocși, 400 au fost uciși, tăiați cu sabia. Astăzi, în fiecare an, în luna iunie, se face pomenirea chinezilor martirizați în anul 1900 în timpul răscoalei, așa cum putem vedea în icoana Sfinților Mucenici ai Chinei. Doi ani mai târziu însă, misiunea ortodoxă a fost complet restabilită prin episcopul Inochentie Figurovski. În ciuda revoltei, după 1902, existau 32 de biserici ortodoxe în China, cu aproape 6.000 de aderenți. De asemenea, Biserica administra mai multe școli și orfelinate. Datorită lui Inochentie, în 1906, s-au botezat creștini ortodocși 725 de chinezi; în 1907, 803; în 1908, 980; în 1909,1304, iar în 1910, 2.000 de chinezi au îmbrățișat dreapta credință. Astfel, din 1685, când Maxim Leontier a fost luat prizonier la Peking, și până în 1910, acceptaseră botezul ortodox 35.000 de chinezi. În 1949, 106 biserici ortodoxe erau încă deschise în China. În general, enoriașii acestor biserici erau ruși refugiați, iar chinezii erau în jur de 10.000 de persoane. Mai putem adăuga că misionarii creștini ortodocși au înființat școli în capitală și provincii pentru educația creștină, au înființat o tipografie în care au tipărit dicționarul rus-chinez, Evanghelia chineză, calendarul ortodox, cartea Faptele Apostolilor, Epistolele Sfântului Apostol Pavel etc. Înainte de Revoluția din 1917, se înființase un episcopat ortodox chinez, cu jurisdicție asupra Bisericii Ortodoxe din întreaga Chină. După 1917, când a avut loc revoluția bolșevică, misiunile ortodoxe nu au mai avut sprijinul guvernului sovietic, dar activitatea misionară a continuat cu rezultate notabile, datortiă zelului individual al unor preoți ortodocși ruși refugiați în China. În 1957, Biserica Ortodoxă Chineză devenea autonomă, având 20.000 de membri. Din nefericire, Revoluția culturală (1966-1967) a distrus tânăra Biserică Ortodoxă aproape complet. Astăzi, Guvernul Republicii Populare Chineze recunoaște oficial cinci comunități religioase: budismul, catolicismul, islamul, protestantismul și taoismul, dar nu și creștinismul ortodox. Obstacolul politic major este teama guvernului că forțe politice externe - în acest caz, în principal din Rusia - pot ajunge să aibă influență în China. Câteva comunități ortodoxe, cele mai multe formate din bătrâni, continuă să se reunească la Beijing și în nord-estul Chinei (inclusiv Heilongjiang), pe cât se pare cu acordul tacit al guvernului. Până în 2005, exista un preot. Totuși, câțiva chinezi studiază în prezent în seminarii ortodoxe din Rusia, cu intenția de a deveni preoți activi. În acest timp, încă de la începutul secolului al XXI-lea, Biserica activează liber în Hong Kong sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe de Hong Kong și Asia de Sud-Est. Cu toate că mulți au adoptat lamaismul, curentul principal al budismului tibetan Mahayana, evenkii din Rusia și din China formează un popor tradițional ortodox. Împreună cu verii lor eveni și alte câteva triburi din Siberia sau China, aceștia constituie unul dintre puținele popoare din Asia care urmează nominal credința creștin ortodoxă, pe care au adoptat-o voluntar în timpul expansiunii ruse în Siberia.