În Bangladesh nu este ilegal să fii creştin. Însă cea mai monstruoasă formă de persecuţie, mai ales la sate, este refuzul majoritarilor musulmani să permită accesul creştinilor la fântânile din regiune.

Tragedia creştinilor din Bangladesh a fost recent pusă în lumină de către agenţia internaţională Open Doors. Un creştin de 69 de ani pe nume Ali Siddiki a spus că soţia sa merge să scoată apă mult după miezul nopţii, când extremiştii au plecat la culcare, pentru a nu fi văzută. Ali este fost poliţist şi totuşi nu poate face nimic în faţa răutăţii celorlalţi.

Musulmanii îi acuză pe creştini că fură apă, deşi fântânile sunt publice. Creştinii sunt astfel consideraţi paria, decăzuţi şi necredincioşi, astfel că apa de băut a devenit o armă împotriva lor. În unele zone, fântânile au arsenic, astfel că oricine bea din ele moare încet dar sigur, intoxicat.

Ali a devenit creştin după ce a fost musulman o viaţă. El descrie viaţa dinainte de venirea la Hristos ca fiind urâtă. „Dacă lipseşti la o rugăciune zilnică din cele 5, ai promisiunea că vei petrece nu ştiu câţi ani în iad. Şi eu am lipsit la mii de rugăciuni. Ce se va alege de mine?” şi-a zis Ali într-o zi. Apoi a aflat despre Hristos, Dumnezeul iertării, al iubirii veşnice şi al învierii, noţiuni necunoscute de el până atunci. A aflat că Hristos a venit în lume să mântuiască pe păcătoşi. Atunci şi-a zis: „Aici e de mine!”.

După ce s-a convertit, Ali a suferit enorm din cauza rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor care l-au renegat şi jignit. Toată lumea îl urăşte. Dar acum simte că Dumnezeu îl iubeşte infinit. Suferă de sete, dar bea din apa cea vie. Este jignit de vecini, dar bucuria pe care o are nu i-o poate lua nimeni.
Până la urmă, Open Doors a rezolvat situaţia. A adus fonduri consistente şi i-a construit lui Ali şi creştinilor din sat o fântână adâncă, cu apă rece şi curată. Şi din ea – culmea – sunt invitaţi să scoată apă şi să bea toţi musulmanii care până acum îl opreau să le ia apa poluată din fântânile lor.