Multiculturalismul este o doctrină post-modernă sincretistă care constă dintr-un socialism rasist care implică faptul că persoanele care nu îşi au originea în Europa trebuie discriminate pozitiv, ajutate social şi iertate dacă ele comit crime.

Astfel, valorile fundamental creştine şi europene suferă de boli incurabile în occident, acolo unde  Crăciunul a devenit X-mas, Crucea lui Hristos este ascunsă de pe steaguri sau blazoane, sărbătorile creştine sunt decapitate de sens, icoanele şi imaginile creştine sunt date afară din instituţii, doar pentru ca persoanele care nu îşi au originea în Europa să nu se simtă excluse. În acelaşi timp, minorităţile tot mai substanţiale, de musulmani spre exemplu din ţările occidentale, îşi păstrează strict tradiţiile lor, care de cele mai multe ori accentuează supremaţia rasei şi credinţei lor.   

Tragedia multiculturalismului se vede clar în toate ţările Europei occidentale. În zona Dewsbury din Yorkshire, Marea Britanie, unde am fost recent, există 6 moschei şi doar o biserică anglicană, şi aceea în dificultăţi accentuate. Primăria oraşului Hamburg a acceptat sărbătorile musulmane ca fiind oficiale, în timp ce marile sărbători creştine au intrat în uitare. Există multe cartiere în Paris unde peste 90% din populaţie este de origine africană. Toţi creştinii declaraţi din Franţa sunt mai puţini decât musulmanii din aceeaşi ţară. Crucifixele sunt aruncate din şcolile italiene. Sigla de aproape un secol a echipei de fotbal Inter Milano este refuzată pentru că are o cruce care aminteşte de cruciaţi şi de templieri. Acest fel de discriminare trezeşte pe de o parte simţul de dominaţie al minoritarilor favorizaţi, pe de altă parte frustrarea majoritarilor, care alimentează grupările de extremă dreaptă, mai ales printre tineri. A se vedea cazul Germaniei.

Multiculturlismul este de fapt o doctrină elaborată ocult de ateişti, care doresc şi visează o societate în care diversitatea poate fi dusă până la extrem, într-o armonie utopică în care toate valorile religioase se diluează şi se secularizează. Ceea ce nu au observant însă arhitecţii multiculturalismului (sau poate au observat) este faptul că omul aparţine în mod necesar de o moştenire religios-culturală, iar oaspeţii Europei provin din culturi şi religii care au ca unic scop eradicarea creştinismului şi democraţiei europene şi supremaţia – chiar prin violenţă şi moarte – a religiei şi culturii lor.

Aşadar multiculturalismul elaborat la Bruxelles nu reuşeşte nicidecum să potolească pofta de stăpânire şi dictatură a minoritarilor, însă distruge în mod sistematic coloana vertebrală a Europei, care este creştinismul. Doctrina este aşadar anti-creştină în mod evident, păguboasă pentru civilizaţie în genere şi este de fapt pre-diagnosticul morţii Europei, adăpostită de ziduri şi garduri puternice, însă distrugându-se din interior, prin sucombarea valorilor ei fundamentale, generatoare de umanitate, de civilitate şi de sfinţenie.

Multiculturalismul înseamnă respect teatral faţă de valorile celorlalţi însă o profundă lipsă de respect faţă de valorile milenare ale Europei înseşi. El promovează diversitatea dar ucide intensitatea şi identitatea creştină a cetăţenilor bătrânului continent. El accentuează diferenţa şi aplatizează generalul.

Europa înseamnă catedrale glorioase care străjuiesc cerul, sfinţi lucrători de nemurire, mănăstiri milenare, festivaluri religioase de o bogăţie culturală de nedescris, moştenire creştină profundă, vocaţie caritabilă faţă de cei suferinzi. Europa este continentul Crucii lui Hristos, care a născut compasiune, iertare, iubire de fraţi, dragoste de ştiinţă, educaţie aprofundată, spirit academic unic în lume, vocaţie milenară de cunoaştere, trăire a răstignirii şi învierii interioare, filosofie a vieţii pe care alte continente nu pot decât să o imite.