Casa Episcopilor din cadrul Bisericii Anglicane a clarificat unele aspecte legislative ale sacerdoţiului, ceea ce va duce la hirotonia femeilor în episcop. Codul de Practică din cadrul Bisericii Anglicane menţionează acum că un episcop bărbat nu este independent de către episcopul diocesan femeie. Legislaţia include unele sfaturi pentru episcopii diocezani pentru ca aceştia să se adapteze şi să răspundă nevoilor credincioşilor.

Chestiunea femeilor episcop a divizat adânc Biserica Anglicană, deşi legislaţia prezentă a fost semnată de 42 dintre cele 44 de dioceze, anul trecut. Însă nu numai tradiţionaliştii se opun hirotoniei femeilor întru episcop. Astfel, o petiţie împotriva acestor hirotonii a fost semnată de 2200 de femei anglicane.  Petiţia a fost organizată de o membră în Sinod, Susie Leafe, care a spus: „Nu toate femeile din Biserica Anglicană cred că femeile episcop sunt o idee bună, şi cerem episcopilor să recunoască asta. Credem că Dumnezeu a crea bărbatul şi femeia egali dar diferiţi, şi aceste diferenţe se văd în rolurile date de Dumnezeu în familie şi în Casa lui Dumnezeu, Biserica”.

Mulţi dintre cei ce nu pot accepta această inovaţie majoră şi străină de duhul Bisericii dintotdeauna au părăsit deja Biserica Anglicană şi au intrat în Ordinariatul organizat de Biserica Romano-Catolică.

Odată cu această nouă lege, Biserica Anglicană compromite definitiv orice dialog cu Bisericile istorice, ortodoxă şi romano-catolică, şi se alătură grupărilor protestante şi neoprotestante, deschise către inovaţii străine de Duhul şi de Trupul Bisericii.

Inexistenţa timp de 2000 de ani a femeilor episcop şi femeilor preot în Biserică nu s-a datorat nicidecum tradiţionaliştilor sau lipsei de viziune, ci înţelegerii fundamantale a rolului bărbatului sacerdot în Biserică, acela de tată, paternitatea duhovnicească fiind principiul sacerdoţiului creştin. De asemenea, Biserica lui Hristos a înţeles rolul de mamă al femeii în Biserică, ceea ce s-a manifestat prin lucrarea filantropică a femeilor în Biserică. Toată lucrarea misionar-filantropică se desfăşoară în Biserică prin femeile urmaşe ale mironosiţelor, Bisericile sunt pline de femei, ele ajută şi se roagă mereu, aşa cum fac în familiile lor.

Odată, eram în Anglia la studii şi mă aflam la un congres creştin, unde cei ce luau cuvântul puteau fi auziţi de cei 300 de oameni prezenţi, prin microfon. La un moment dat am intrat în vorbă cu o femeie pastor anglicană, cu o funcţie mare, pe care o chema Mary. Dincolo de volubilitatea ei afectată, a început să-mi reproşeze acid lipsa de viziune şi tradiţionalismul discriminatoriu al ortodoxiei, blocajul în dogme neînţelese şi caracterul perimat al structurii eclesiale. La început, ca oaspete venit din hăţişurile orientale, am zâmbit şi am încercat o abordare irenică. Spiritul meu conciliant a părut o slăbiciune pentru această femeie. Aşa că a continuat, vorbind despre ghetto-ul ortodox, unde nu pătrunde nicio rază de soare (protestant n.n.). Devenise agitată şi uşor incoerentă. Am aşteptat politicos să termine, după care i-am spus: Doamnă Mary, preotul este în Biserică, de vreo 2000 de ani, tatăl familiei eclesiale. Dumneavoastră, cum vă strigă lumea: Părinte Mary (Father Mary)? Nu, a spus ea. Atunci: Maică Mary (Mother Mary)? Nicidecum, a spus vădit jenată. Atunci cum? Doar Mary, a spus ea.

Şi atunci, după ceva momente de pauză pentru a mări impactul, am zis: Înseamnă cu nu sunteţi nici tată (părinte - father), nici mamă (mother), ci doar pretindeţi asta. Vai de orfanii pe care-i păstoriţi!