feciorie

Luptând pentru desăvârșire, primim în dar mântuire

Vedeți, așadar, fiii mei, și din clipa prezentă, că binele este și greu de dobândit și ușor de cheltuit pentru cei ce nu iau aminte, și ceea ce a fost aflat în mulți ani ușor pleacă pentru o mică nebăgare de seamă. Priviți către cer sus și vedeți sălașul vostru și unde este capul vostru, Hristos și Tatăl de obște al tuturor, și cetatea voastră, Ierusalimul de Sus, maica lui Petru și a lui Pavel și a sfinților împreună cu ei. Cu adevărat dacă stăruiți, ați biruit. Dacă vă mulțumiți cu puțin, v-ați încununat. Dacă astfel vă veți desăvârși, vi se vor deschide vouă porțile Împărăției Cerurilor.

Dacă tu nu ai dorinţa să te căsătoreşti, atunci nu te vei căsători

„Iar dacă tu n-ai să te căsătoreşti, ci ai să trăieşti în curăţie, în post şi rugăciune, vei merge la biserică şi vei trăi cu rugăciunea, atunci peste 18 ani vei fi trecută în rândul fecioarelor (vei fi alăturată fecioarelor), îţi va rămâne doar o mică cicatrice pe suflet. Tu însă fă cum vrei, eu doar ţi-am spus.”

Sexualitatea din afara căsătoriei – un minus pentru adevărata viață în doi

Căsătoria reprezintă încununarea fecioriei mature, care va rodi în familie într-o iubire pentru care ţi-ai pregătit întreaga fiinţă. Ea nu este o instituţie fundamentată numai pe un contract, simplă alăturare a două persoane determinată de interese, fie ele şi de ordin sentimental.

Sfântul Grigorie Teologul ‒ drumul spre sfințenie

Adus pe lume după cererile îndelungate ale mamei sale, Sfântul Grigorie a fost ales de Domnul pentru a transmite cu înțelepciune Adevărul, fiind supranumit „teologul” pentru lucrările sale extraordinare. A fost botezat și chemat la mănăstire de Sfântul Vasile cel Mare, alături de care a alcătuit prima Filocalie. Fiind preoțit în pofida refuzului său, a ajuns episcop și, în cele din urmă, s-a retras, petrecând în rugăciune și osteneli până la moartea sa.

„Despre rânduiala fecioarelor și disprețuirea celor lumești” – Sfântul Leandru, Arhiepiscopul Sevillei

La Editura Doxologia, în Colecția Patristica, Seria Traduceri, a apărut lucrarea „Despre rânduiala fecioarelor și disprețuirea celor lumești”, aparținând Sfântului Leandru, Arhiepiscopul Seviliei. Traducerea din limba latină, studiul introductiv și notele au fost realizate de Dragoș Dâscă.

Sfântul Ioan de Kronstadt ‒ drumul spre sfințenie

Oamenii veneau mereu în jurul lui și îi ofereau donații, iar Sfântul Ioan a reușit, astfel, să contruiască o școală, ateliere de tâmplărie, de cusut, de cizmărie, un cămin de orfani, un adăpost pentru alcoolici și, printre altele, și Mănăstirea „Sfântul Ioan din Rila”, având multă evlavie la acest sfânt al cărui nume îl și purta. În subsolul acestei biserici a amenajat și o capelă dedicată Sfântului Proroc Ilie și Sfintei Teodora, cerând să fie înmormântat acolo. Rugăciunile lui au făcut minuni, mulți oameni primind tămăduire, chiar și după moartea sa.

Sfânta Lucia, fecioara ‒ drumul spre sfințenie

Vindecându-se mama fecioarei Lucia şi aflând cele întâmplate, a împărţit cele ce se cuveneau tinerei drept moştenire şi le-a dat săracilor, cu gândul de a-i urma lui Dumnezeu. Fiind însă logodită la vremea aceea şi aflând logodnicul fecioarei despre aceasta, a clevetit-o la domnul cetăţii, zicând că este creştină şi se împotriveşte legilor împărăteşti. Ighemonul o sfătuia, astfel, să slujească zeilor, dar fericita s-a opus cu tărie şi a propovăduit pe Dumnezeu.

Monahul și lumina taborică

Când monahul care intră în mănăstire se duce cu dorul să trăiască într-o atmosferă de dragoste, pace, înțelegere, respect, prețuire, sfințenie, va încerca mari zguduituri. Cele mai mari încercări ale unui ucenic și ale unui monah provin de la această tendință și dorință taborică. 

Atunci când Dumnezeu S-a căsătorit cu omul...

„Iubirea nebună” a lui Dumnezeu, așa cum zice Paul Evdokimov, nu se răcește niciodată. Ori de câte ori ne despărțim voit de dragostea Sa, El suferă, așteaptă, încontinuu ne cheamă, deși ar putea să poruncească, dorind ca noi să ne unim în mod liber cu El și să devenim una.

Desfrânarea ucide sufletul și îmbolnăvește trupul

„Desfrâul ucide prin curmarea izvorului de har şi prin ruperea legăturilor afective cu aproapele. După Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul corupt intră într-un cerc vicios «plăcere-durere», parcurgând traseul acesta până în pragul morţii trupeşti. Aşadar, plăcerea provoacă durere, iar durerea este preludiul morţii.” Mai multe, în interviul oferit de Părintele Arhimandrit dr. Pimen Costea, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Pagini