Iubirea jertfelnică este tema comună a acestor două celebrări, o temă al cărei sublim şi profunzime vor fi dezvăluite prin conferinţele, concertele, expoziţiile şi spectacolele oferite în cadrul festivalului spre delectarea publicului dar mai ales spre stimularea dorinţei lui de edificare şi progres spiritual. Şi aceasta pentru că Euharistia nu reprezintă o temă filozofică ci un nou mod de vieţuire la care suntem chemaţi: modul de viaţă teandrică, divino-umană în care, purtându-l pe Hristos în noi, suntem acompaniaţi de Duhul Sfânt în orice act, gând şi cuvânt, iar Dumnezeu Tatăl ne desăvârşeşte marile înfăptuiri ale vieţii. Exemplul iubirii jertfelnice a Domnului Hristos este Calea spre acest mod de vieţuire, asumat în mod exemplar de sfinţi însă accesibil şi chiar necesar tuturor, căci experienţa divinului nu se poate prelungi în eternitate dacă nu a fost începută de aici, din vremelnicie (Sf. Siluan Atonitul).

Pentru a ne ajuta să trezim această "viaţă în Hristos" ce zace în profundul fiecăruia dintre noi, festivalul ne propune o incursiune caleidoscopică în diferitele valenţe sub care se dezvăluie treptat tema iubirii jertfelnice anunţate mai sus. Elucidarea sensului teologic este baza pe care se construiesc comentariile de natură istorică, antropologică, sociologică şi chiar artistică de vreme ce, prin forţa lor expresivă, creaţiile artistice au capacitatea de a înmagazina şi restitui astfel de experienţe spirituale, iar "gesturile artistice" au forţa de a le re-crea şi a le restitui publicului ce şi-a deschis fereastra sufletului spre o bună receptare. Festivalul "Din dragoste pentru Frumos" încearcă tocmai o astfel de punere în fază a unor experienţe spirituale decantate în sânul bisericii, a operelor artistice şi a faptelor culturale care le restituie, precum şi a oamenilor (invitaţi şi spectatori) care sunt pe calea către aceste experienţe.

Sensul teologic al iubirii jertfelnice a lui Hristos ce ne deschide poarta spre îndumnezeire este lămurit prin conferinţele părintelui Jean Boboc şi al părintelui Jean Nicolae, sprijinindu-se pe exemple edificatoare din rândul sfinţilor ce s-au împărtăşit deplin cu Hristos,  prin eforturi ascetice şi combat spiritual, prin fapte bune şi operă misionară, dar şi prin martiriul asumat cu dragoste şi bucurie. Lecţia supremă lăsată de toţi aceşti sfinţi este aceea că misterul împărtăşirii de dumnezeire, deşi se înscrie în ritmul liturgic al bisericii prin cele două sfinte taine (Împărtăşania şi Spovedania), se poate manifesta în fiecare moment şi în fiecare circumstanţă a existenţei noastre zilnice. Rugăciunea lui Iisus făcută cu mintea în inimă în mod neîntrerupt: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-măpe mine păcătosul" a îmbrăcat existenţa multor sfinţi în lumina necreată a dumnezeirii. Sfinţii martiri au primit aceeaşi aureolă pentru iubirea ce s-a dovedit mai tare decât moartea. Dincolo de aceste două categorii de elite spirituale, majoritatea sfinţilor au trăit în prezenţa divinului prin naturaleţe şi simplitate, invocând-o cu căldură în rugăciune, urmând cu credinţă şi hotărâre sfaturile duhovniceşti primite, încercând să fie plăcuţi Domnului prin fiecare gest, gând şi cuvânt şi mai ales prin operele lor, prin ceea ce lasă în urmă.

Un excurs istoric va pune în evidenţă impactul social şi spiritual incredibil pe care l-au avut sfinţii prin simplitatea prezenţei lor ce răspândeşte pace şi trezeşte interogări, dincolo de orice voinţă de a face politică sau revoluţie, chiar dacă de nenumărate ori în istorie au plătit tributul lor de sânge. Este nu doar cazul primelor secole creştine, ci şi chiar al epocii contemporane care continuă să ofere sfinţi şi martiri în pofida spiritului ei secularizat. Actorul Michael Lonsdale ne face bucuria de a ne vorbi despre sfinţii care au pus fundamentele atât de puternic creştine ale Franţei şi care i-au influenţat propria sa experienţă personală, oferindu-ne şi un comentariu la filmul "Des hommes et des dieux" premiat la Cannes în 2010. Dat fiind cei 300 de ani ce se împlinesc de la jertfa lor, o comemorare specială va fi acordată Sfântului domnitor Constantin Brâncoveanu şi celor patru fii ai săi, care au preferat martiriul în locul apostazierii la care au fost îndemnaţi. Ca în multe alte cazuri din istorie, acest martiriu a reprezentat încununarea unei vieţi cu multe roade pe plan militar, social, caritativ, cultural, educativ. Cât despre construirea de biserici, domnitorul Brâncoveanu s-a distins prin promovarea unui nou stil arhitectonic plin de eleganţă şi rafinament, ce va fi pe larg descris de criticul de artă Anca Vasiliu în comentariul său la filmul Un chip de lumină- Arhimandritul Ioan, stareţul mânăstirii Hurezi 1692 – 1726, şi de către maica Atanasia Văetiş, dr in istoria artei şi muzeograf la mănăstirea Stavropoleus.

Din universul literaturii, festivalul a ales să se oprească asupra unei legende româneşti ce glorifică jertfa inerentă oricărui act creator. Este vorba de legenda Meşterului Manole, al cărei creaţie sub forma unei catedrale impunătoare se surpa în fiece noapte până în momentul în care şi-a jertfit propria soţie, zidind-o în peretele gros de piatră. Profesorul Ioan Taloş ne va restitui semnificaţia acestei legende în contextul mai larg al creaţiilor populare şi a celor artistice. 

Teatrul revine de asemenea pe scena festivalului cu bogăţia sa de mijloace apte a recrea lumea cotidiană pentru a-i puncta dimensiunea sacră, în pofida tuturor aparenţelor.

Ca în fiecare an, antropologia creştină va fi bine reprezentată spre a oferi noi explorări vieţuirii tradiţionale, pentru care nu există o ruptură existenţială între lumea materială şi cea spirituală, între eu şi cosmos, între lumea de aici şi lumea de dincolo. Din acest motiv, trăirea în intimitatea divinului este caracteristica esenţială, ce poate fi percepută în tradiţiile populare atât de bogate, în folclor, în întreaga ambianţă pe care strămoşii noştri au ştiut să o creeze.

O bogată reprezentare în festival are şi muzica sacră ce atinge atât de lesne corzile sensibile la spiritualitate ale sufletului nostru, deschizându-i ferestrele pentru a capta experienţa compozitorului şi pentru a-l primi finalmente pe Dumnezeu, ţinta însăşi a acestei experienţe. 

Expoziţiile de icoană, pictură şi fotografie vor înveşmânta ambianţa festivalului, aspirând să ne purifice privirea făcând-o sensibilă la a sesiza sacrul din lumea ce ne înconjoară şi la a simţi prezenţa sfinţilor reprezentaţi în icoane. 

Modul de viaţă teandrică propus de Sfânta Euharistie este finalmente de regăsit şi integrat în toate registrele existenţei noatre, de cel mai profund spiritual care îl primeşte în mod tainic pe Hristos, până la aspectele exterioare ale vieţii noatre cotidiene ce pot mărturisi de faptul că urmăm exemplul christic de impletire a iubirii şi bucuriei cu jertfelnicia si sobrietatea. În speranţa unei îmbogăţiri reciproce, vă aşteptăm cu drag să vă alăturaţi festivalului nostru ca participanţi activi, plini de curiozitate şi dorinţă de comunicare. (Sursa: mitropolia.eu)