Sâmbăta, 20 aprilie 2013, între orele 9:00-12:30, în Aula Magna a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a avut loc o nouă conferinţă din seria evenimentelor pentru părinţi „Ai copil. Învaţă să fii părinte!“, organizată de Fundaţia „Varlaam Mitropolitul“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi de Asociaţia „Părinţilor isteţi“. Organizatorii le-au propus părinţilor ieşeni o întâlnire cu doi experţi în relaţia părinte-copil care au vorbit despre violenţă şi voinţă.

Cristina Trepcea, terapeut cu formare în terapie psihanalitică şi specialist în ştiinţe ale educaţiei, mamă a unei tinere de 24 de ani, a susţinut prelegerea „Violenţa. Cum îmi ajut copilul să o înţeleagă şi să nu o aleagă“, în care a vorbit despre diferitele tipuri de violenţă şi efectele acestora în viaţa de familie, despre faptul că cea mai frecventă şi mai perversă formă de violenţă în relaţia părinte-copil este abandonul şi despre cum poate fi gestionată frica astfel încât ea să nu mai fie un catalizator al violenţei.

„În primul rând, violenţa trebuie înţeleasă de părinţi şi să nu fie o alegere a acestora, fiindcă copiii fac nu ceea ce părinţii le spun, ci ceea ce văd la părinţii lor. Comunicarea non-verbală este tot timpul mult mai puternică decât comunicarea verbală şi, dacă de cele mai multe ori, comunicarea verbală se adresează zonei logice şi raţionale, comunicarea non-verbală se adresează zonei emoţionale, producând efecte mult mai puternice şi de lungă durată. Trebuie să ştim că înţelegerea este un proces de comparare a informaţiei pe care noi vrem să o dăm cu informaţia şi experienţa care există deja. De aceea este imposibil, prin înţelegere, să-l faci pe un copil de cinci ani să nu mai fie violent. Trebuie să reuşeşti să predai, şi aici e geniul părintelui şi al dascălului, informaţia emoţională în viaţa copilului, care nu se referă la lista cu lucrurile bune şi la lista cu lucrurile rele, ci la consecinţele pe care oricare dintre actele copilului le au asupra lui şi asupra celor din jurul lui. Violenţa, de cele mai multe ori, este aleasă de părinţi ca şi soluţie a problemelor, nu din răutate sau din lipsă de iubire, ci din frică. Atunci când nu ştii ce să faci fiindcă îţi scapă situaţia din mână, alegi în mod inconştient singurul lucru ce se găseşte pe raftul memoriei tale afective, ceea ce au făcut părinţii tăi cu tine sau ceea ce ai văzut la televizor“, a subliniat d-na Cristina Trepcea în cadrul conferinţei.

„Nevoinţa creşte voinţa“

În cea de-a doua parte a evenimentului, diac. Sorin Mihalache, trainer experimentat în Comunicare şi dezvoltare personală, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, secretar general al Centrului de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi şi tatăl a trei copii, a vorbit despre tema „Vreau să vrea! Între voinţa ta şi voinţa copilului tău în experienţa educaţiei“, încercând să formuleze un răspuns la întrebarea „Cum contribuie voinţa la mobilizarea puterilor şi abilităţilor copilului în efortul şcolar şi în devenirea sa?“. În prezentarea sa, părintele diacon a subliniat faptul că puterea de amânare a îndeplinirii dorinţelor se corelează cu succesul de durată şi că folosim aceeaşi voinţă, care este o resursă mentală limitată, pentru toate activităţile. În continuare, invitatul a enumerat motivele diminuării voinţei, printre care se numără privarea de somn, „maimuţa din cap“ sau efectul Ziegarnik, deliberările repetate, deciziile multiple, oboseala şi situaţiile de alegere prelungită, toate aceastea ducând la epuizarea eului, la epuizarea voinţei şi la autocontrol redus, la incapacitatea de a lua decizii şi la tendinţa de a decide superficial. Între strategiile de dezvoltare a voinţei, diac. Sorin Mihalache a menţionat activităţile de voluntariat, rugăciunea şi meditaţia, substimularea senzorială prin linişte, absenţa imaginilor şi a dialogului, dieta şi postul, efortul fizic, sarcinile dificile şi activităţile care stimulează atenţia la sine. Spre final, invitatul a vorbit despre unul dintre principiile-cheie legat de dezvoltarea voinţei, anume „nevoinţa creşte voinţa“.

Părinţii doritori să aprofundeze subiectul voinţei în viaţa de familie vor putea face acest lucru în cadrul Atelierului experienţial „Cum stimulăm voinţa copiilor noştri, atunci când ei au nevoie de ea?“, atelier care va avea loc în zilele de 17 şi 18 mai la sediul Fundaţiei „Varlaam Mitropolitul“ şi care va fi susţinut tot de diac. Sorin Mihalache.

Părinţii participanţi la eveniment au avut cuvinte de apreciere pentru prelegerile susţinute de invitaţi:

Crina Ilaş, asistent medical, mama unui băieţel în vârstă de 8 ani: „Particip cu deosebită bucurie la aceste conferinţe. Toţi cei care au influenţă asupra vieţii unui copil, părinţi, cadre didactice sau bunici, trebuie să fie tot timpul la curent cu noutăţile din domeniu şi, de aceea, cred că sfaturile celor care au conferenţiat pot fi aplicate cu succes în viaţa de zi cu zi“.

Mihaela Stavarache, mama unui băieţel de 3 ani: „Particip a doua oară la aceste conferinţe şi consider că sunt extraordinare. E imposibil să nu pleci de aici cu ceva nou învăţat, şi foarte important e că poţi să-ţi faci o evaluare obiectivă a raportului pe care îl ai cu copilul tău“.

Mihai Barnea, proaspăt tătic: „Conferinţele sunt utile mai ales prin conţinutul lor, datorită profesionalismului invitaţilor, a pregătirii acestora, a felului în care aceştia prezintă subiectul. Mi se pare foarte interesant accentul pus asupra relaţiei părintelui cu el însuşi şi cu copilul din el şi faptul că, în relaţia cu copilul său, părintele trebuie tot timpul să înveţe şi să se adapteze. De aceea, titlul întâlnirilor, «Ai copil. Învaţă să fii părinte!», mi se pare foarte potrivit, întrucât de multe ori nu conştientizăm faptul că a fi părinte presupune existenţa unui proces şi a unui efort continuu“.