File de jurnal ascorean: „Tinerii şi Europa la 25 de ani de la căderea comunismului“
Se apropie asfinţitul, natura se pregăteşte de odihnă, dar voluntarii din ASCOR Iaşi mişună energic. Se pregătesc să primească un grup de 25 de vizitatori austrieci, în cadrul schimbului de experienţă dintre tinerii din Austria şi România, „Tinerii şi Europa la 25 ani de la căderea comunismului“.
10 Făurar 2015
După o scurtă vizită la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ şi la Catedrala Mitropolitană, am ajuns la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“. Îi primim cu zâmbete şi emblematica pâine cu sare, în straie tradiţionale, la „căsuţa“ ASCOR - Sala T28. Dialogul cu un oaspete întruchipează o şansă de a descoperi un nou univers. Fiecare om este o taină şi nu exagerez când spun o mulţime de taine. A cunoaşte un om... e o artă. Nu toţi au parte de ea. Această artă se învaţă în timp şi cu multă răbdare. Foarte rar am avut şansa să simt că privirea, gândurile, sufletele pot comunica mai bine decât o fac vorbele. Această seară m-a făcut părtaşă unei experienţe frumoase. Îmi reproşez adesea că, prinsă în vâltoarea vieţii, prinsă de grija de multe, nu reuşesc să acord atenţia cuvenită interlocutorului. De fapt, ziua trece şi eu trec pe lângă oameni. Nu mă întâlnesc cu ei, nu mă întâlnesc cu Chipul lui Dumnezeu şi astfel ratez clipe de veşnicie. De data aceasta, poate şi pentru că s-a încheiat sesiunea, am fost prezentă la întâlnirea cu aceşti oameni frumoşi. Am simţit şi am înţeles că diferenţele de cultură şi mentalitate nu sunt neapărat bariere, ci pot fi oportunităţi de a pătrunde în spaţii necunoscute, de lărgire a orizontului.
S-au prezentat şi ne-am prezentat. Noi, ASCOR-ul, împlinim anul acesta 25 de ani de existenţă. Ei fac parte dintr-o organizaţie catolică (Katolische Hochschuljugend Österreichs) şi în fiecare februarie vizitează câte o ţară din estul Europei pentru a-i cunoaşte valorile, tradiţiile, pentru a afla, aşa cum sugerează şi titlul proiectului, cum se prezintă generaţia de tineri la 25 de ani după căderea comunismului. Vieţi de oameni, şi de o parte şi de alta, şi ani de zile de jertfă în slujba aproapelui.
Finalul întâlnirii este consacrat întrebărilor şi răspunsurilor, am spune noi, taifasului. Pentru a nu ne uita, le-am oferit o carte poştală - colaj de imagini din sufletul ascorean. Concluzia: o experienţă deopotrivă interesantă şi plină de învăţături - tinerii au petrecut timp de calitate împreună, împărtăşind experienţe şi conturând planuri de viitor. Şi... povestea continuă!
11 Făurar 2015
Zorii timizi, dar îndrăzneţi totodată, se strecoară pe străzile şi printre blocurile oraşului cu şapte coline. Echipaţi cu zâmbete, bucurie şi aproape treziţi, aşteptăm autocarul. Gerul tăios al dimineţii ne îngheaţă răsuflarea, iar conversaţia în aşteptarea plecării ne încălzeşte sufletele. Suntem 5 tineri ascoreni şi am hotărât să fim alături de oaspeţi în vizita ce doresc să o facă în ţinutul magic al Bucovinei.
Este aproape ora 8:30. La drum. O măicuţă cu chipul blând şi ochi expresivi ne întâmpină la Mănăstirea Humor. Cuvinte simple, dar însufleţite şi pline de înţelepciune se adună rând pe rând în cufărul sufletului meu. Îmi ridic privirea în pronaos şi admir chipurile blânde ale sfinţilor. Încerc să intru în timpul lor, dar nu reuşesc. Bănuiesc. Le cunosc prea puţin vieţile. Grupul celor 30 se avântă în turnul mănăstirii printr-un culoar îngust şi abrupt. Acolo, ne bucurăm de priveliştea satului şi aproape atingem cerul cu palma. Admirăm picăturile zglobii, care se se desprind din streaşină la răstimpuri.
Părăsim Humorul şi coborâm pe plaiurile Voroneţului. „Capela Sixtină a Estului“ e aproape aceeaşi de 500 de ani. Pictura „Judecata de Apoi“ pune pe gânduri şi domoleşte agitaţia grupului. Cineva care a văzut „Judecata de Apoi“ de la Vatican şi pe cea de la Voroneţ a declarat că preferă să fie judecat la Voroneţ. Sfinţii sunt mai puţin musculoşi şi, fie vorba între noi, par mai îngăduitori. În biserică ne întâlnim cu mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, cu tabloul votiv al lui Ştefan Voievod şi cu „Cina cea de Taină“. Dacă în Europa ni s-ar spune, ca altădată în armată, pentru a putea trece, „Stai. Parola!“, noi, românii, am putea răspunde „Voroneţ“. Astfel, doar şi cu acest cuvânt, am putea merge mai departe. Razele de soare se împletesc cu aerul răcoros, iar tabloul este întregit de o coloană sonoră ce-i face pe prietenii noştri din străinătate să tresară, să se oprească şi să ciulească urechile: se bate toaca. După o fotografie de grup aproape de înserare, ne îndreptăm spre următoarea destinaţie: Mănăstirea Moldoviţa. Aici, maica Tatiana, o bucovineancă aprigă din Frasin, ne oferă informaţii în limba germană, spre surpriza musafirilor noştri. Ea ne prezintă atât date istorice, cât şi curiozităţi din Ortodoxie: în Vechiul Testament sunt 4 profeţi, iar în Noul Testament sunt 4 evanghelişti. Suma acestora dă cifra 8, care răsturnată ne duce cu gândul la litera grecească W, iar Mântuitorul Se defineşte a fi A şi W, începutul şi sfârşitul. Pentru a ne aminti de popasul la Moldoviţa, imortalizăm clipa într-o nouă fotografie de grup.
În drumul spre Iaşi, mintea îmi este inundată de gânduri, iar sufletul de sentimente. A fost, fără îndoială, o zi deosebită. Am construit amintiri, ne-am odihnit sufletele, am învăţat de la locuri şi oameni. Ziua şi vizita oaspeţilor noştri se apropie de final, însă nu şi povestea prieteniei dintre cele două grupuri, pe care, odată cu experienţa aceasta, de abia începem să o scriem. (Florina Ilisoi, ASCOR Iaşi)
