Postul nu reprezintă o chestiune dogmatică, aşadar nu constituie un adevăr indiscutabil şi imuabil. El nu este un scop în sine, ci mai degrabă o cale întru împlinire de sine. În postire, trebuie evitată gloria omenească. Hristos recomandă o discreţie a postului, cuvântul Lui invitând mai degrabă la taină: „Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală” (Matei 6, 17). 

(Costion Nicolescu, Mic tratat de iubire, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 406)