post

Arhimandritul Sava Cimpoca – duhovnicul milostiv al tuturor celor cu boli contagioase

În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu: „Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi”.

Protosinghelul Ioanichie Moroi cunoştea inima ucenicilor săi

Într-o zi, fratele a zis către stareţ: „Mă duc la Târgu Neamţ, să cumpăr timbre şi hârtie pentru cererea mea de călugărie”. „Nu te duce acum, că este Postul Mare şi nu se cade să umblăm prin lume.” Fratele însă a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru şi i-au ieşit înainte şapte duhuri rele în chip de oameni înfricoşaţi, care au început să-l bată cu toiege.

Protosinghelul Calinic Caravan – prin rugăciune a biruit toate greutățile vieții

„Cele mai mari bucurii mi-au dat, în mănăstire, viaţa de linişte şi rugăciunea stăruitoare. Dorinţa mea cea mai mare a fost să deprind rugăciunea inimii. Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o dă. De când am gustat dulceaţa rugăciunii lui Iisus, n-am mai lăsat-o. Prin rugăciune am biruit toate greutăţile vieţii.”
Trupul îl putem usca degrabă prin post, însă pentru a ne supune sufletul este nevoie de multă răbdare. 
___   Arhimandritul Zaharia Zaharou

Nevoinţele credincioşilor sunt poruncile

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor şi grăiesc: „Voim să facem poruncile şi nu putem, de păcat cu stăpânire ţinuţi fiind”.

Ieroschimonahul Paisie, apărătorul Ortodoxiei în Bucovina de Nord

Sfintele sale moaşte sunt galbene şi binemirositoare, cu o putere harică deosebită, şi se păstrează în altarul bisericii reînnoite în întregime în ultimii ani, fiind sfinţită la 29 septembrie 1996.

Muntele Carantania – locul ispitirii Mântuitorului

Muntele Carantinei, adică al celor patruzeci de zile de post, sau Muntele Ispitirilor, se înalţă la nord-vest de Ierihon și domină întreaga regiune.

Dacă au dragoste și pace, creștinii se pot mântui

De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spală păcatele. Apoi este trăirea noastră în dragoste creştinească. Căci spune Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35).

Sfaturi pentru cei care doresc viață de mănăstire

Într-un manuscris vechi, Sfinţii Părinţi recomandau douăsprezece porunci fraţilor şi călugărilor din mănăstiri pentru a se mântui. Rugăciunea permanentă, postul, spovedania, Sfânta Împărtăşanie, smerenia, citirea cărţilor sfinte, ascultarea necondiţionată şi răbdarea sunt cele mai importante fapte bune care îi ajută pe frații de mănăstire să urce spre Hristos. Însă exemplul personal al stareţului şi al duhovnicilor îi îndeamnă cel mai mult să se lupte şi să-i ajungă din urmă.

Protosinghelul Antim Găină avea ucenici puţini, dar sporiţi duhovniceşte

Ca duhovnic, părintele Antim primea la spovedanie numai pe cei care doreau cu adevărat să se mântuiască. Era foarte atent la gânduri şi cerea fiilor săi duhovniceşti să iubească mai ales tăcerea, ascultarea şi rugăciunea lui Iisus. Pentru aceasta, ucenicii săi erau puţini la număr, dar cu aşezarea cea din afară şi cu lucrarea cea dinlăuntru erau mai sporiţi ca ceilalţi.

Pagini