post
 

Cuviosul Iosif Pustnicul, mare ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec

În 1785 se retrage iarăşi la linişte în pădurile Văratec, ajutând la întemeierea mănăstirii cu acelaşi nume, împreună cu schimonahiile Olimpiada şi Nazaria. După ce formează o obşte de peste 200 de călugăriţe, pe care le povăţuieşte duhovniceşte mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se mută în odihna lui Hristos, în anul 1828, şi este înmormântat în biserica mare ctitorită de el.

Mâncăm de post și vorbim de dulce

„Mă crezi așa păgân, ca să mănânc eu carne în post?” Iar nebunul i-a zis: „Tu nu mănânci carne de vită, dar mănânci carne de om!”

Postul trebuie ținut cu discernământ

Postul este o potrivire a vieţii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deşerţi din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc şi să-l stingă.

Cuviosul Agaton Sihastrul, făclia aprinsă din Munţii Buzăului

În sihăstria lui Agaton, numărată printre primele sihăstrii cunoscute în Munţii Buzăului şi una dintre cele mai alese, s-au nevoit timp de trei secole peste o sută de sihaştri purtători de Hristos, dintre care mulţi au ajuns la măsura sfinţeniei. Între aceştia, însă, a strălucit Cuviosul Agaton, ca o făclie aprinsă pe vârful muntelui, devenind vas al Duhului Sfânt şi părinte cu mulţi fii duhovniceşti. Iar nevoinţa sa şi a ucenicilor săi era aceasta: noaptea se adunau în biserică şi cântau slujba Utreniei, ziua se nevoiau în chilii cu postul, cu metaniile şi cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la trapeză, mâncând la aceeaşi masă comună, făcută dintr-un trunchi de copac, cu 12 locuri. Mâncarea era şi ea pustnicească: pesmeţi de pâine şi legume fierte, fără untdelemn. În sărbători, Cuviosul Agaton săvârşea Sfânta Liturghie şi împărtăşea pe toţi cu Trupul şi Sângele Domnului.

Câte zile de post trebuie să ţinem înainte de a merge la spovedanie?

Postul trebuie să te apropie de spovedit, iar spovedania trebuie să te apropie de post.

Virtutea înfrânării nu constă doar în cumpătarea din timpul mesei

Prin lucrarea virtuţilor ne întoarcem atenţia de la cele lumeşti spre Dumnezeu, Care este centrul în jurul Căruia gravităm şi vieţuim.

Postul de miercuri și vineri ‒ ajutorul din ceasul morții

- Eu mă numesc Miercuri, iar eu Vineri i-au răspuns îngerii. Am venit aici, cu poruncă de la Domnul, să ajutăm acest suflet, pentru că toată viaţa lui a postit miercurea şi vinerea ca să amintească de Patimile Domnului.

Mai ales în post, să ne stăpânim simţurile şi trupul

Este important să se respecte zilele şi perioadele de post (Postul Mare, al Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi postul Adormirii Maicii Domnului), când Biserica nu săvârşeşte Taina Cununiei. Soţii trebuie să se înfrâneze şi în zilele în care se pregătesc să primească Sfânta Împărtăşanie. De asemenea, în ajunul sărbătorilor împărăteşti, în Săptămâna Luminată şi în zilele Crăciunului. În aceste perioade, creştinul trebuie să se umple de sentimentul de „bucurie pentru Dumnezeu”, care este cea mai mare bucurie.

În post, Domnul aşteaptă de la noi roadele pocăinţei

Răstimpul vieţii noastre nu e în stăpânirea noastră, ci este în puterea lui Dumnezeu: iar Domnul lungeşte ori scurtează viaţa noastră după cum are de aşteptat sau nu de la noi vreun bine. „Cei necredincioşi şi păcătoşi nu îşi vor înjumătăţi zilele lor”, adică nu vor trăi nici jumătate din timpul pe care l-ar fi trăit dacă ar fi bineplăcut lui Dumnezeu.

Putem zbura spre cer. Rugăciunea ne dă aripi!

Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti. Când suntem sub influenţa harului lui Dumnezeu, rugăciunea noastră devine curată.

Pagini