Așa cum spune Evagrie Ponticul: „Teolog este cel ce se roagă, iar cel ce se roagă este teolog”, tot asfel și noi, membrii Colegiului Sfântul Nicolae din Iași, avem o deviză pe care colegii de la  comisia liturgică au promovat-o mai întâi și anume: „Să nu vorbim doar despre Dumnezeu, ci mai mult să vorbim cu Dumnezeu”. Aceasta nu este altceva decât o altfel de invitație la rugăciune pentru noi cei care „suntem teologi”, adică studenți ai Facultății de Teologie. Toate aceste îndemnuri, pe parcursul întregului an, s-au materializat în faptul că în toate activitățile derulate în cadrul comisiilor la CSN, s-a avut grijă mai ales pentru rugăciunea cea către Dumnezeu și către mijlocitorii și ocrotitorii noștri buni, Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Cuvioasă Maică Parascheva.

Astfel, în același mod în care am început prima zi la Colegiu, printr-o slujbă de binecuvântare și de slavă adusă Ziditorului pentru toate binefacerile primite și pentru a sfinții începutul bun, cu precădere se cuvenea să încheiem acest an universitar cu o rugăciune adusă Domnului pentru ajutorul primit de la Dânsul în toată vremea, dar și pe parcursul acestui an universitar, rugându-ne ca roadele aduse în acest timp să fie bineplăcute Lui și binecuvântate pentru noi toți. De aceea, am avut deosebita onoare de a organiza marți, la Colegiul Sfântul Nicolae din Iași, în ziua de 9 ale lunii cireșar, orele 19:00, trei evenimente importante pentru toți membrii colegiului, iar acestea au fost: 1. „Te Deum”- pentru încheierea anului universitar 2015; 2. Dineu Formal și Evocarea activităților CSN, 2015; 3. Gala premiilor CSN, 2015.

Atmosfera deosebită a serii a fost dată de invitatul de onoare al colegiului, Pc. Părinte Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, care a slujit slujba de binecuvântare dimpreună cu Părintele Arhimandrit Hrisostom Rădășanul, părintele nostru duhovnicesc și cel ce în permanență ne veghează și ne ajută să ne împlinim rostul nostru de zi cu zi și a celor din jurul nostru. Seara a debutat cu săvârșirea „Te Deum-ului” pe esplanada grădinii din spatele clădirii colegiului, unde înconjurați de mireasma teilor și a trandafirilor, în sunetul cântărilor liturgice  armonioase și a mirosului de tămâie, de lumânările decorative din jur care își făceau din ce in ce mai simțită prezența odată cu lăsarea serii, au făcut, pe cât posibil, ca toți cei prezenți să preguste dulceața unui colț de Rai. Apoi, a urmat dineul formal, care nu a fost altceva decât o agapă de post, în care am avut răgazul de a depăna câteva amintiri și impresii între noi, în legătură cu prieteniile făcute, activitățile avute și reușitele mai mari sau mai mici ale tinereții noastre în timpul acestui an, pe care tocmai îl încheiem.

De referință au fost cuvintele adresate de către Pr. Decan și mai apoi de către Pr. Arhim. Hrisostom. Părintele Decan, Ion Vicovan și-a exprimat bucuria de a fi împreună cu noi, la un astfel de eveniment unic în cadrul facultății noastre și deoarece avem ocazia de a viețuii într-un cămin teologic, ne-a sfătuit să fim un exemplu demn de urmat, căci: „Puțin aluat dospește toată frământătura.”( Galateni 9) astfel, atât pentru colegii noștrii cât și pentru studenții celorlalte facultăți, este important un asfel de „nucleu”, care prin grija Părintelui Hrisostom a luat ființă aici, cu binecuvântarea și din încredințarea Înalt Preasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei.Un astfel de spațiu este atât de important și pentru faptul că avem posibilitatea de a păstra mai bine principiile creștinești, morale, care în alte spații studențești, din păcate, astăzi, sunt pe cale să se piardă. După acest frumos cuvânt al părintelui decan, ne-a vorbit părintele nostru Hrisostom, arătându-și bucuria și mulțumirea de a-și vedea gândul său de altădată, împlinit, în legătură cu această comunitate numită Colegiul Sfântul Nicolae, că a prins viață și deja se văd și roadele acestui gând făcut realitate. Desigur, toate acestea s-au făcut cu mult efort din partea sfinției sale care a afirmat că noi suntem motivul binecuvântat de a se trezii de multe ori dis-de-dimineață și de a adormi seara târziu, fapt pentru care noi, membrii colegiului, îi suntem profund recunoscători pentru tot sprijinul și sfatul bun, acordat de-a lungul acestor doi ani.

În timpul servirii cinei au fost evocate activitățile comisiilor CSN pe parcursul anului 2015. Aici, s-au arătat atât parteneriatele, proiectele și scopurile acestor activități întreprinse în timpul anului, cât mai ales reușitele atinse in aceste proiecte.

COMISIA MISIONARĂ- „Pentru noi tot timpul petrecut în colegiu, a fost o activitate misionară…”

COMISIA TIMP LIBER- „Un meci de Fotbal, se face și cu ajutorul lui Dumnezeu…”

Prezentarea pelerinajelor și a excursiilor  în  anul univ. 2014-2015 „Excursia cea mai bună: cea în care peripețiile au fost mai prezente decât oricând…Valea Oltului…”

COMISIA CARITATIVĂ - „Cumpărând cerul cu o pâine…”

COMISIA IT.- „Sunt multe activități în care mulți membrii au lucrat discret și nu se știu respectivele persoane, dar se văd rezultatele reușitelor lor…”

COMISIA CULTURALĂ- „…Asta ne caracterizează pe toți…”

COMISIA LITURGICĂ- „Să nu vorbim doar despre Dumnezeu, ci mai ales cu Dumnezeu…”

A urmat și cuvântul domnului director al colegiului Sfântul Nicolae, Țoc Valentin, care arătat într-un mod retrospectiv evoluția CSN de la înființare, de acum doi ani și până la acest moment. În continuare, a avut loc premierea membrilor CSN, pentru diferitele calități arătate în activitățile și desfășurarea vieții de zi cu zi la colegiu. La finalul acestei seri minunate, părintele Hrisostom a ținut un cuvânt de încheiere, iar după mulțumirea adusă Maicii Domnului, am făcut câteva fotografii pentru a păstra zâmbetul și bucuria de pe chipurile tuturor dar și  pentru a rămâne cu amintirea acestei seri frumoase.

„…Și peste ani…totul va fi o nostalgie, /Și oarecând privind la frumusețea tinereții, /Ne vom gândi cu dor la-această prietenie, / Și câți din prietenii de astăzi, nu (sau „ne”) mai sunt, / Și vom ofta atunci, adânc, în sinea noastră… /Gândindu-ne la câte-au fost și, iată! „astăzi”, nu mai sunt, / În colțul ochilor o lacrimă de mângâiere, / Și-n gândul nostru o scurtă rugăciune murmurând, / De vrednică amintire-n veșnicie, / A câte-au fost și iată „astăzi”nu mai sunt…” Savă lui Dumnezeu pentru toate!  (Hurjui Cristi-Gabriel - organizator)