Manifestările religioase prilejuite de sărbătoarea hramului au debutat încă din seara zilei de marți cu slujba Privegherii, săvârșită de către un sobor de preoți. Astăzi, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a oficiat Sfânta Liturghie în biserica schitului cu hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul”.

În cadrul slujbei, PS Părinte Nichifor a adresat celor prezenți un cuvânt de învăţătură, explicând importanța cinstirii Sfintei Cruci în iconomia mântuirii noastre:

„Praznicul de astăzi ne îndeamnă să înțelegem importanța actului mântuirii, pe de o parte, iar pe de altă parte importanța Crucii, care ne-a rămas ca semn de biruință, un semn pe care privindu-l, vedem dragostea lui Hristos și ne umplem de nădejde. Dar facem aceasta nu ca să viețuim nepăsător, să lucrăm fără râvnă cele pe care le considerăm necesare în viața noastră, ci nădejdea lucrării cu bucurie și cu inimă plină a celor ce țin de mântuire, să propovăduim dragostea și lucrarea lui Dumnezeu în lume, înțelegând că și în noi Dumnezeu va pune putere așa cum a pus în Apostolii Săi […]. În fața acestui semn mântuitor, suntem chemați să mulțumim și să ne umplem nu doar de lacrimi, ci de nădejde pentru că Domnul Însuși, în fața Crucii, în Grădina Ghetsimani atunci când a înțeles durerea ce-I stă înainte, a purtat întreaga amărăciune și durere a neamului omenesc. Însă, când a spus „Facă-se Voia Ta, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar de la Mine”, în acel moment și-a asumat toată durerea, tot chinul și moartea deosebit de dureroasă. Hristos a biruit durerea în Trupul Său, primind răstignirea pe Cruce, cea mai grea moarte care exista în acel timp, ca să ne învețe să nu ne mai temem de durerea și nedreptatea acestei lumi. În durere și suferință ne vom întâlni cu El, atunci când vom privi spre Cruce, înțelegând că ea ne-a rămas ca mărturie până la sfârșitul veacurilor a biruinței, prin credință, a morții și a suferinței”.

Schitul „Poiana lui Ioan” – testamentul părintelui Paisie Olaru

Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” – „Poiana lui Ioan” se află la 26 de kilometri de Tg. Neamț. Acesta este așezat într-o depresiune subcarpatică largă, cu multe poieni și foarte prielnică vieții pustnicești. Înainte de ridicarea schitului, aici s-au nevoit din cele mai vechi timpuri numeroși călugări iubitori de liniște. Unul din cei mai vestiți sihaștri cunoscuți ce s-a nevoit pe această vale a fost ieroschimonahul Ioan cu metania din Mănăstirea Neamț. Deși ridicarea schitului a fost finalizată în anul 2009, începuturile sale sunt strâns legate de istoria Mănăstirii Sihăstria. Părintele Paisie Olaru a dorit să fie ridicat un schit pe aceste locuri. Dorința părintelui a rămas ca un testament spiritual pentru urmași.

Între anii 1995 și 2000 a fost ridicată biserica schitului, în totalitate din lemn. Biserica a fost împodobită cu pictură de către o echipă de monahi de la Mănăstirea Sihăstria sub atenta îndrumare a părintelui arhimandrit Bartolomeu Florea. Pentru vietuițorii schitului, precum și pentru pelerinii care vor veni aici s-au ridicat chili și s-a construit și o casă de oaspeți.

În dimineața zilei de 8 septembrie 2009, de sărbatoarea Nașterii Maicii Domnului, a avut loc sfințirea bisericii Schitului Poiana lui Ioan. Slujba a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, astăzi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.