De sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a fost aşteptat cu pâine şi sare, conform obiceiului românesc, de parohienii satului Slătioara. Înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi, precum şi de numeroşi credincioşi, ierarhul a slujit Sfânta Liturghie în frumoasa biserică monumentală a parohiei, închinată Sfinţilor Ierarhi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul satului, dirijat de presbitera Elena Bostan.

„Sfinţii Trei Mari Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur - au fost oameni trăitori ai credinţei în duhul adevărului, oameni învăţaţi fără să-i dispreţuiască pe cei din jur, oameni cu multă credinţă şi cu multă dragoste faţă de fraţii mai mici ai lui Hristos. Au fost şi oameni bogaţi materialiceşte, dar au avut mai ales bogăţia minţii. Au lăsat sau şi-au îndreptat bogăţia cea pământească către fraţii mai mici ai lui Hristos, către săraci şi pentru sfintele biserici, iar bogăţia minţii au folosit-o pentru propovăduirea dreptei credinţei şi pentru binele creştinilor”, a spus IPS Părinte Pimen în predica rostită credincioşilor din Slătioara.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, după slujba Parastasului oficiată pentru enoriaşii trecuţi la Domnul, toţi participanţii, invitaţi şi localnici, au luat parte la agapa pregătită de Comitetul parohial.

Pentru că satul Slătioara şi-a mărit constant numărul de locuitori, vechea bisericuţă de lemn, construită în anul 1797, având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a devenit neîncăpătoare. La iniţiativa şi sub directa îndrumare a preotului paroh Vasile Bostan şi a soţiei sale, Elena, s-a început ridicarea unei biserici de zid, la 11 septembrie 1980. Biserica a fost aşezată sub ocrotirea Sfinţilor Trei Ierarhi şi a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Clopotniţa - ridicată după modelul Putnei, biserica veche, închinată Sfinţilor Voievozi, şi casa parohială reprezintă cele mai importante clădiri ale aşezământului. Pictura interioară a bisericii a fost realizată de pictorul Constantin Călinescu şi ucenica sa, Iulia Hăndrăgel.

După moartea profesorului, lucrările au fost finalizate de Iulia Hăndrăgel şi presbitera Elena Bostan. Sfinţirea locaşului de cult, impresionant ca arhitectură şi ornamentaţie, s-a făcut la 11 septembrie 1988. Pentru contribuţia şi munca depusă în folosul Bisericii, pr. Vasile Bostan a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie din Patriarhia Română - „Crucea Patriarhală”.