După rânduială îndătitată, hramul a debutat marţi seara, cu slujba de priveghere, ce cuprinde vecernia, litia şi utrenia, la care au participat, pe lângă părinţii şi fraţii aşezământului, arhim. Hrisostom Rădăşanu, în calitate de delegat al Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, părintele profesor Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, stareţi şi egumeni ai altor mănăstiri şi schituri nemţene, precum şi numeroşi credincioşi apropiaţi sufleteşte de schitul din „poiana liniştii”.

Bucuria duhovnicească a continuat miercuri dimineaţă, la Sfânta Liturghie, săvârşită de un frumos sobor de preoţi şi diaconi în biserica devenită neîncăpătoare, în pofida faptului că era zi obişnuită de lucru.

În cuvântul de învăţătură, arhim. Hrisostom Rădăşanu a explicat semnificaţia sărbătorii „Intrării Maicii Domnului în Biserică”, evidenţiind rolul fără egal al Maicii Domnului în istoria mântuirii, în viaţa bimilenară a Bisericii şi în viaţa de zi cu zi a fiecărui creştin. Părintele Hrisostom a vorbit despre evlavia deosebită a creştinilor ortodocşi faţă de Maica Domnului pe care a explicat-o ca pe o recunoştinţă pe care poporul o arată pentru ajutorul şi mijlocirile „celei mai cinstite decât heruvimii şi mai mărite fără de asemănare decât serafimii” înaintea dumnezeiescului său Fiu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În încheierea slujbei, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru participarea la hram, iar părintele Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie din Iaşi a vorbit despre contribuţia pe care Vovidenia o aduce, alături de Mănăstirea Neamţ, în educaţia tinerilor de la Seminarul „Veniamin Costachi”, situat în apropiere, rememorând, de asemenea, momente duhovniceşti din anii petrecuţi de sfinţia sa la Seminar.

Atât slujba de seară, cât şi Sfânta Liturghie din ziua hramului a fost împodobită de un cor alcătuit din foşti elevi ai Seminarului de la Neamţ, unii dintre ei studenţi la Conservatorul din Iaşi, care au rămas legaţi sufleteşte de Schitul Vovidenia.

Tot după o rânduială îndătinată, după încheierea slujbei, toată lumea a fost poftită la o agapă frăţească. (N.P.)