„Eu sunt învierea și viața; Cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“. (Ioan XI, 25)

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Hristos a Înviat!


Cu aleasă bucurie și pregătire duhovnicească, an de an, cu toții prăznuim, cler și popor, Învierea lui Hristos din morți ca fiind izvorul Credinței, centrul de lumină și sensul vieții creștine. Este vestea sfântă pe care v-o aducem și o înălțăm în slăvi în această noapte, pentru că acest adevăr al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos se reazimă pe glasul îngerului cu înfățișare de fulger (Matei XXVIII, 3-6), pe vestirea mironosițelor, pe propovăduirea apostolilor, pe învățătura soboarelor și pe mărturisirea Bisericii dintotdeauna. Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră (I Cor. XV,14). Dar Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți (I Cor. XV, 20).

Prin această mărturisire, Sfântul Apostol Pavel, socotit apostolul neamurilor, era sigur că Hristos a înviat, nu numai din mărturia femeilor mironosițe sau a celorlalți apostoli, ci și din mărturia celor cinci sute de frați (I Cor. XV, 4-8), precum și din aceea că lui însuși i s-a arătat Hristos Cel înviat.

După învierea Sa din morți, Hristos Domnul a rămas cu Sfinții Apostoli timp de 40 de zile. În acest timp li s-a arătat de mai multe ori, atât lor cât și altor ucenici ai Săi, spre ai încredința despre adevărul învierii Sale, spre a le dovedi că El este cu adevărat Acela pe care L-au știut prins, batjocorit, răstignit și îngropat.

Dar Sfinții Apostoli n-au crezut spusele femeilor mironosițe, până nu L-au auzit pe Hristos grăindu-le și pe Toma afirmând: Domnul meu și Dumnezeul meu! (Ioan XX, 28). Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind arătarea Mântuitorului Hristos după înviere, ucenicilor și lui Toma, zice: Iisus Hristos când se arată ucenicilor Săi; El nu așteaptă ca Toma să-L roage, nici să-I spună ceva asemenea; ci de la Sine Însuși, El previne și împlinește dorința lui, atunci când îi zice: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios (Ioan XX, 27).

Iubiți fii duhovnicești,

Prin aceste cuvinte adresate lui Toma, Mântuitorul nostru Iisus Hristos dă o mărturie neamurilor pentru întărirea credinței: Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut (Ioan XX, 29). Iar Toma, prin mărturia sa, dovedește neputința umană de a înțelege marea Taină a Învierii Domnului, minune ce adeverește continuu dumnezeirea Fiului Întrupat din iubire pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire (Art. 3 - Crezul).

Credința este virtutea creștină prin care putem acorda încredere tocmai lucrurilor pe care nu le-am văzut încă, deoarece Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei XI,1).

Acest adevăr, înțelegându-l Biserica lui Hristos cântă: Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută, că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică (Din Canonul Paștelui).

Așadar, Învierea Domnului reprezintă o nouă cale de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu în lume, de continuare a lucrării de mântuire a neamului omenesc, prin Sfinții Apostoli și urmașii lor, prin Biserica pe care a întemeiat-o Iisus Hristos, căreia I-a dat puterea să continue până la sfârșitul veacurilor lucrarea de sfințire a oamenilor și de împăcare cu Dumnezeu. Sfinții Apostoli au fost trimiși în lume (Matei XXVIII,18-20) să vestească Evanghelia mântuirii, după ce au învățat tainele împărăției lui Dumnezeu, ca să-i aducă pe oameni la credința cea adevărată.

Dreptmăritori creștini,

Credem în Învierea lui Hristos și în ceea ce a însemnat ea în istoria mântuirii neamului omenesc, urmând credința Sfinților Apostoli și a femeilor mironosițe, ucenici și martori ai lui Hristos Cel înviat. Astfel, Praznicul Învierii Domnului nu este doar un prilej de mare bucurie duhovnicească, ci și de întărire în credința strămoșească și de sporire în iubirea către Dumnezeu și către aproapele nostru.

Sărbătoarea Învierii Domnului ne pune, de fiecare dată, în fața minții și a inimii noastre, marele adevăr că moartea a fost biruită de Fiul lui Dumnezeu și că noi avem dreptul de a-L vedea și recunoaște în viața noastră, de a ne închina învierii Lui celei de a treia zi, prin care s-a surpat stăpânirea morții. Prin înviere, Iisus Hristos ne încredințează că El este Domnul și Mântuitorul nostru și că toți cei ce caută pe Domnul vor fi vii (Amos V, 6).

Totodată, prin învierea Sa din morți, ni se arată că și noi vom învia (I Corinteni XV, 20), că moartea nu are ultimul cuvânt asupra vieții și că nu este punctul final al ei, ci doar o virgulă care desparte cele două părți ale aceleași fraze: viața de aici, de viața de dincolo de mormânt, viața pământească de viața veșnică. Și astfel, lumina învierii lui Hristos este ca un far luminos așezat la hotarul dintre cele două vieți. Această lumină este cea pe care o reaprindem în sufletele noastre în noaptea de Paști prin chemarea Bisericii, căci lumina lui Hristos luminează spre desăvârșire viața tuturor.

Când rostim adevărul că Hristos a înviat, mărturisim, de fapt, că viața este mai tare decât moartea, binele mai puternic decât răul, dreptatea este cea care alungă nedreptatea, bucuria învinge tristețea, adevărul biruie minciuna și lumina înlătură întunericul.

Iubiții noștri,

Sărbătoarea Învierii lui Hristos este izvor de bucurie pentru toată creștinătatea. Ea se află la temelia credinței în Dumnezeu, la temelia încrederii în biruința vieții asupra morții, a binelui și adevărului în lume. Mântuitorul Hristos a spus despre Sine: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața (Ioan XIV, 6). Tot cel ce crede în El are viață veșnică, tot cel ce trăiește în adevăr dobândește libertatea, și toți cei ce urmează Lui află mântuirea. De aceea, la această Sărbătoare a Sărbătorilor - Învierea - înțelegem că tot cel ce este împotriva adevărului, a libertății și a dorinței de desăvârșire este împotriva voii lui Dumnezeu.

Însă, bucuria prăznuirii Învierii Domnului din acest an este sporită și de proclamarea anului 2010, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca An omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești. Așadar, în acest an, ne aducem aminte cumultă bucurie, mulțumire și recunoștință de Sfinții Părinți participanți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) și de cei de la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), care au formulat cele 12 articole ale Simbolului de Credință. Prin Crez, mărturisim că Hristos, Fiul lui Dumnezeu a pătimit, a fost răstignit, îngropat (Art. 4), și a înviat a treia zi (Art. 5), după cum ne este relatat în Sfânta Scriptură.

De asemenea, având încredințarea Învierii lui Hristos credem și în învierea cea de obște, așteptând învierea morților (Art. 11), când Fiul lui Dumnezeu va veni cu slavă multă să judece vii și morții (Art. 7). Tot anul acesta sărbătorim și împlinirea a 125 de ani de la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică de Constatinopol (1885-2010). Acest act a reprezentat pentru Biserica noastră dobândirea libertății depline de a se conduce singură în lucrarea de slujire pentru călăuzirea spre mântuire a credincioșilor pe care îi păstorește. Ea este de acum împreună-sfințitoare și împreună-lucrătoare, este, de asemenea, împreună-cârmuitoare cu celelalte Biserici, având același Cap, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat pentru mântuirea noastră.

La nivelul Eparhiei noastre avem și alte momente aniversare și anume: împlinirea a 160 de ani de la întronizarea Sfântului Calinic de la Cernica în slujirea de Episcop al Râmnicului (1850-2010), marele binefăcător și ocrotitor al eparhiei noastre, și împlinirea a 300 de ani de la ctitorirea primei biserici a mănăstirii Frăsinei, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul“.

Evenimentele amintite dovedesc dragostea și credința puternică a înaintașilor noștri în Mântuitorul Hristos, Lumina, care luminează tuturor, Cel ce ne-a dăruit viață veșnică prin Învierea Sa.

Iubiții noștri fii și fiice duhovnicești,

Astăzi sunt Sfintele Paști și a înviat Hristos din morți izbăvindu-ne din robia păcatului și osânda iadului. Astăzi iadul s-a predat și raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii, biruința vieții asupra morții. Să lepădăm, dar, întristarea și răutatea, răzbunarea și grijile trecătoare pentru că Hristos a înnoit lumea prin înviere.

În această sfântă noapte și în toate zilele vieții noastre, suntem chemați: clerul, monahii, monahiile și dreptmăritorii creștini, să mărturisim credința în Dumnezeu, în Fiul Său Cel înviat din morți, pe temeiul credinței Sfinților Apostoli, al Sfinților Părinți, al Sfinților ocrotitori ai Eparhiei noastre și al tuturor Sfinților Bisericii strămoșești. Potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru învierea vieții (Rom. IV, 26), se cuvine să murim păcatului și să înviem la o viață nouă, și ceea ce mărturisim să păstrăm cu sfințenie și fără îndoială. Fiind astfel statornici în învățătura primită, noi, credincioșii creștini, cu lumânări aprinse în mână, simbolizăm pe toți oamenii care, de-a lungul veacurilor, au crezut în Hristos Cel Înviat, s-au botezat cu apă și Duh Sfânt, primind Sfânta luminare și înviind din moartea păcatului.

Însă, în timpul în care ne este dat să trăim, multe sunt încercările ce caută să ne îndepărteze de dreapta credință. Așa cum știți, atmosfera vieții este încărcată de multă încrâncenare și însingurare, de suferință și întristare, de egoism și nedreptate, de dezbinare și răutate. Noi, cei care am primit Lumina și harul învierii, avem datoria de a diminua aceste lipsuri și a elimina păcatul care distrug familia creștină și ființa neamului românesc.

De aceea, în această zi de creștinească prăznuire, copii, tineri și vârstnici, cu toții Veniți de luați lumină de la Hristos, Lumina lumii (Ioan VIII, 12), pentru a răspândi în familiile dumneavoastră, în instituțiile în care lucrați și în lume, mai multă bunătate, iubire, milostivire, înțelegere și unitate în duhul dragostei creștine. Viața noastră trebuie să fie călăuzită de lumina lui Hristos pentru că, în lumina învățăturii despre Învierea Domnului, înțelegem valoarea vieții pe care o trăim ca dar a lui Dumnezeu, înțelegem valoarea omului, a rostului și îndatoririlor pe care le avem în lume. Numai așa ne putem împlini menirea pe care o avem ca fii ai lui Dumnezeu și mărturisitori ai Celui ce a înviat din morți.

Împărtășindu-vă aceste gânduri, venim în mijlocul vostru cu multă dragoste părintească și rugăm pe Hristos Cel înviat, să vă dăruiască tuturor credință puternică, nădejde în ajutorul Său și dragoste nemărginită pentru toți oamenii, îndemnându-vă să petreceți Praznicul Sfintelor Paști în deplină bucurie duhovnicească, cu sănătate, pace și armonie, izvorâte din mărturisirea creștinească.


Al vostru, părinte și de tot binele doritor către Hristos Domnul rugător,

+ G H E R A S I M,
Arhiepiscopul Râmnicului

Dată în Reședința Noastră Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, la Praznicul Învierii Domnului, din anul mântuirii 2010.