Iadul există pe pământ: Eritrea
Un tată plânge în faţa unei biserici din Etiopia. Este din Eritrea, şi a fugit de regimul îngrozitor de acolo, împreună cu fiul său, pentru a scăpa de persecuţie. La graniţă, fiul său a fost împuşcat şi ucis de gărzile de frontieră.
Această situaţie se repetă de mii de ori în Eritrea. Nimeni nu cunoaşte câţi creştini sunt acolo, însă ei sunt printre cei mai persecutaţi creştini de pe planetă. Eritrea a fost numită „Coreea de Nord a Africii”. Aici dacă spui că eşti creştin eşti închis imediat şi probabil ucis. Organizaţiile umanitare spun că există peste 2000 de creştini închişi în Eritrea pentru vina de a crede în Hristos. Restul populaţiei trăieşte în foamete cumplită, regim dictatorial strict şi suferinţă fără margini.
Într-un interviu pentru organizaţiaInternational Christian Concern, Dawit, unul dintre creştini care a fost încarcerat între 2002 şi 2010 pentru apartenenţa sa la creştinism, detaliază: Era unul dintre cei 150 de creştini închişi acolo. Cei închişi erau expuşi la temperature extreme, hrăniţi la limita morţii şi ţinuţi într-o celulă întunecoasă 6 luni fără încetare. Cei mai mulţi şi-au pierdut vederea acolo. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, Dawit a fost închis într-o carceră atât de strâmtă atât de mult încât nu mai poate folosi deloc un picior. 8 ani a îndurat Dawit acest tratament.
Oare de ce Eritrea urăşte atât de mult pe creştini? După 30 de ani de război cu Etiopia, Eritrea a devenit independentă în 1993. De la dobândirea independenţei, ţara este condusă de preşedintele Isaias Afwerki, liderul mişcării de independenţă. După câţiva ani de mimare a democraţiei, regimul a devenit represiv şi autoritar. Isaias a devenit paranoic şi a instituit un regim maladiv şi concentraţionar. În fiecare an, ţara fără resurse şi înapoiată economic, cade în secetă, foamete cumplită, moarte. Ţara nu are nicio publicaţie jurnalistică, practice nu are mass media, fiind pe locul 178 din 178 de ţări pe scara jurnalismului independent, sub Coreea de Nord.
Sunt permise doar câteva confesiuni religioase în ţară. Restul sunt declaraţi criminali. Creştinii sunt judecaţi sumar, închişi şi executaţi pentru trădare.
Cei mai mulţi dintre creştini doresc să fugă în Etiopia, însă dacă sunt prinşi la graniţă, sunt ucişi fără somaţie. Mulţi dintre creştini dau bani mulţi organizaţiilor criminale pentru a fi ajutaţi să iasă din ţară, însă aceştia în loc să îi ajute, îi dau pe mâna autorităţilor sau îi iau prizonieri, cerând răscumpărare. Cei care nu plătesc răscumpărarea, sunt ucişi iar organele lor sunt vândute pe piaţa de organe.
Comunitatea internaţională nu face nimic pentru a uşura situaţia acestor creştini. În afara unor declaraţii afectate din înălţimea comodă a forurilor internaţionale, nicio sancţiune sau avertisment mai serios nu s-a făcut de către ţările occidentale. Occidentul îşi vede mai departe de treabă, adică de câştigarea sumelor uriaşe de bani pe seama ţărilor foarte sărace, poluează masiv şi ireversibil lumea într-o cursă a uciderii pământului şi îşi astupă urechile – ca viperele din Biblie – la strigătele de disperare ale milioanelor de creştini bătuţi, torturaţi, înfometaţi, persecutaţi şi ucişi pentru faptul că se închină Dumnezeului celui adevărat.
