Ieromonahul Lavrentie Șovre s-a născut la 5 septembrie 1923, în satul maramureșean Trestia. După doar patru ani de școală, a fost nevoit să renunțe la învățătură pentru a-l ajuta pe tatăl său la treabă. A simțit chemare către viața monahală de mic. Timp de doi ani, între 1940 și 1942, s-a pregătit pentru călugărie.

Sfânta Mănăstire Toplița a fost primul locaș în care Părintele Lavrentie a fost primit în 1942. Acolo a stat o jumătate de an, trecând clandestin frontiera care tăia România în urma Dictatului de la Viena. După mai multe peripeții, ajunge la Mănăstirea Frăsinei din județul Vâlcea. A fost ajutor de econom și apoi econom. A absolvit școala monahală, iar în 1968 a fost făcut preot.

Se jertfea lui Dumnezeu printr-o asceză autentică, slujind mult oamenilor, uneori spovedind şi 5 sau 6 ore fără oprire. Puţin se odihnea, făcând aproape în fiecare noapte Taina Sfântului Maslu în bisericile din eparhia Sibiului şi în casele oamenilor, şi aceasta cu binecuvântarea Mitropolitului Ardealului, IPS Antonie Plămădeală. Astfel, a devenit ctitor a numeroase biserici. 

A fost internat de mai multe ori în spital. La 20 iulie 2002, Părintele Lavrentie și-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând moștenire duhovnicească însăși viața sa.