Mănăstirea Golia  

Mănăstirea Golia (Strada Cuza Vodă nr. 51, Iași; Hram: „Înălțarea Domnului”)

Golia este o mănăstire importantă în orașul Iași, numită după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor al edificiului ecleziastic. Biserica se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”.
Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică, de care este legat numele familiei Golia, nu se știu prea multe date cu privire la arhitectură, cert fiind faptul că a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Actuala biserică a lui Vasile Lupu, refăcută între anii 1650-1653 și terminată în 1660 de fiul său Ștefăniță, se deosebește în totalitate de specificul bisericilor ortodoxe moldovenești, atât ca formă de construcție cât și ca arhitectură. Biserica actuală reprezintă o îmbinare de stiluri, îndeosebi gotic și bizantin, construcție realizată într-un moment de realizare a Renașterii târzii în Principatele Române. Planul exterior este rectangular, cu ziduri înalte, care se spijină pe epifaștri, de factură corintică, de peste 12 metri înălțime, ancorați într-o cornișă.
Cornișa este depășită de o compoziție unică, acoperișul fiind străjuit de șapte turle, unicat ca model, dar diferențiate între ele, ceea ce atestă, supoziția că au fost realizate treptat, în etape diferite, influențate și de restaurări. Înălțimea totală a bisericii este de circa 30 de metri, lungimea de 30 de metri și lățimea de 13 metri. Accesul spre biserică se realizează printr-un pridvor, în partea de apus, prevăzut cu două uși laterale, spre nord și sud. Interiorul este de factură bizantină, trilobat: pronaos, naos și altar.
Pictura, refăcută în mai multe rânduri, păstrează puține fresce originale în concele absidelor laterale și în pridvor.
Din mobilierul inițial întâlnim: tronurile domnești, un policandru cu însemnele lui Vasile Lupu și patru sfeșnice comandate în Danemarca. O frumoasâ catapeteasmă datează din 1838.
Caracterul de necropolă al bisericii „Doamnei” - cum era cunoscută în epocă - este asigurat de existența multor morminte și pietre funerare, în pronaos și pridvor. Pradă incendiilor din 1687, 1733, 1822 și afectată de un cutremur în 1738, bisericii mănăstirii i s-au făcut numeroase reparații. Incinta mănăstirii este înconjurată de un zid înalt prevăzut la colțuri cu turele ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refacut la 1900, despre care Paul de Alep spunea că „nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție”. Aproape de turn întâlnim o cișmea ce datează din vremea lui Alexandru Moruzi.
În incintă se mai află o casă cu coloane, din sec. al XVIII-lea, în care a locuit temporar Ion Creangă, și stăreția care adăpostește paraclisul „Brâul Maicii Domnului”, zidit de egumenul Grigorie în sec. al XIX-lea.
Mănăstirea Golia, „mare minune și podoabă a orașului Iași”, închinată mănăstirii atonite Vatoped, a fost condusă mai ales de egumeni greci. Între ei, doi mitropoliți: Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu rang imediat după mitropolitul țării, și Grigorie de Irinopoleos în sec. al XIX-lea. După arderea curților domnești, în 1786, a devenit chiar reședință mitropolitană, Gavril Calimachi mutându-se aici, unde a și murit.
Martoră a unor evenimente de epocă, între care aducerea cneazului Potemkin la 1791 ale cărui „viscere” au fost îngropate în biserică, sau slujba de înmormântare a primului domn pământean, după domnitorii fanarioți, Ioan Sandu Sturdza la 1842, Biserica Golia e cunoscută însă ca o biserică a „cununiilor”. Această tradiție a fost fixată din sec. al XVII-lea, când Patriarul Țarigradului, Iacov, aflat în Moldova, a oficiat cununiile domnești ale lui Constantin Duca și Maria Brâncoveanu în 1693 și Antioh Cantemir cu Catrina la 1696.
Căzută în ruină după secularizare (1863), mănăstirea a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când și-a recăpătat destinația străveche.
Înzestrată cu multe proprietăți de-a lungul timpului, în 1822 n-a lipsit mult să devină un centru cultural, propunerea mitropolitului Veniamin Costachi de a se înființa în incinta mănăstirii o școală nerealizându-se. Acest deziderat cultural are azi, mai mari sorți de izbândă, căci astăzi mănăstirea găzduiește Editura și Tipografia Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, urmărindu-se astfel o întărire a comuniunii între tradiția rugăciunii isihaste și cultura românească.