Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân

Locuri de pelerinaj

Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân

    • Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân
      Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân

      Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân

Fotografie - Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân (insula Evia, Grecia) Moaștele Sfântului Cuvios David cel Bătrân se află la  Mănăstirea „Schimbarea la Față“ din insula Evia. Cuviosul David s-a născut în anul 1519 în Gardinița din Locrida, localitate care se numește astăzi Kiparisi (insula Eubeea, Grecia). Părinții lui, Hristodul și Teodora formau o familie de preot, împodobită cu darul evlaviei și al dumnezeiescului har. Încă de mic își însoțea tatăl la biserică și stătea timp îndelungat să se roage în fața icoanei sfântului Ioan Botezătorul. La vîrsta de 3 ani, David a dispărut de acasă. Părinții l-au căutat, dar nu l-au găsit. Singura lor nădejde s-a îndreptat către rugăciune și au hotărît să meargă la Biserică. Nu mare le-a fost mirarea cînd l-au zărit pe copil în fața iconostasului. Această întâmplare a fost un început, deoarece relația specială dintre micul David și Sf. Ioan Botezătorul a continuat în chip frumos, de-a lungul întregii sale vieți. După ani de rugăciune și bucurii duhovnicești, David a plecat pe drumul credinței, spre noi meleaguri, pentru a-i îndruma și pe alții. Virtuțile sale – dragostea, duhul jertfirii de sine, puterea cuvântului și iscusința de a intra în sufletul omului, au făcut ca oamenii să-l considere mereu mai vârstnic decât era în realitate, neuitând însă că el va rămâne de-a pururi, „copil al Înaintemergătorului“. Visând să construiască o mănăstire, Cuviosul David a ales un loc potrivit din ținutul Robies, unde s-a rugat ca Bunul Dumnezeu să-i binecuvânteze cu apă. După o zi, în acel loc a țâșnit apă, ceea ce i-a făcut pe oameni să aibă tot mai multă încredere în părintele David. Doi ani a călătorit Cuviosul David, în căutarea fondurilor pentru construcția mănăstirii. În Rusia, el a strâns mulți bani și obiecte prețioase, dar neavând cu ce să le transporte, a hotărât să le trimită spre casă, pe calea apelor. A scobit un buștean, a ascuns tezaurul acolo, l-a sigilat, iar apoi, aruncându-l într-un râu din Rusia, s-a rugat: „Când voi păși eu în insula Eubeea, ajută Doamne – să atingă țărmul Robies, bușteanul cu bogății“. După ce și-a încheiat călătoria, în timp ce se apropia de casă, părintele David a zărit un grup de oameni ce încercau să cioplească un buștean. Le-a strigat „Nu veți reuși, fiindcă acolo se ascunde tezaurul pentru noua biserică“. Făcând semnul crucii, bușteanul s-a deschis, dezvăluind bogățiile pentru noul lăcaș de cult, strânse cu trudă, rugăciune și dragoste de Dumnezeu. Astăzi Mănăstirea Sfântului David este la fel de căutată cum era cu 450 de ani în urmă. Pelerinajul la Sfântul făcător de minuni, readuce speranța oamenilor, în casele unde numele Domnului și al Maicii Domnului sunt cinstite cu dragoste. Ca o mărturie a evlaviei și purității sale, sărbatoarea de 1 noiembrie a Sfântului David, aduce bucurie în inimile credincioșilor, an de an.