Schitul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” de la Breaza  

Schitul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ de la Breaza (sat Breaza, comuna Lisa, județul Brașov, România)

Breaza, așezare românească ce dăinuie de veacuri, își poartă cu mândrie urmele pașilor istoriei. Amintirea lui Negru Vodă, descălecătorul, este prezentă atât la sud cât și la nord de munții Făgărașului, planul cetății de la Breaza prezentând asemănări în multe privințe cu cele de la Cetățeni și Poenari, din Muntenia.
În urma năvălirii tătarilor, la sfârșitul secolului al XIII-lea, popasurile și potecile din munții Făgărașului erau bine păzite de români. Mai sus de schitul Breaza, la 100 de metri către răsărit, se află și astăzi ruinele cetății legendarului Negru Vodă. Încă din vechime este atestată aici existența a trei așezăminte monahale la poalele munților Făgărașului, lângă satul Breaza. Denumirile lor ni s-au transmis până astăzi: „La Chilii“, „La Poiană“ și „La Fântâniță“. Una dintre ele a fost arsă cu călugări cu tot, patru viețuitori care s-au opus opresiunilor armatei austro-ungare trimisă sub comanda lui Buccow să distrugă din temelie toate locașurile de credință ortodoxă. Așa și-au înscris călugării numele lor în rândul martirilor creștini, prin jertfa de „La Poiană“.
O altă istorisire este legată de minunea de „La Fântâniță“, unde se spune că la un moment dat a izvorât vin, pe care călugării l-au dat cotropitorilor pentru a nu fi omorâți. Această fântână se păstrează și astăzi la apus de mănăstire.
După revoluție, voința românilor făgărășeni de a-și vedea vechile așezări monahale reînviate a fost posibilă. Deși multe fortărețe ortodoxe au fost distruse de generalul Buccow, martiriul călugărilor de atunci a rodit astăzi prin frumoasele așezări monahale ce străjuiesc cu rugăciunea Țara Făgărașului.
Cel care a reconstruit așezarea monahală de la Breaza este vrednicul părinte Ioan Năftănăilă, prin care Dumnezeu a continuat istoria acestui loc. Pătimirile părintelui în închisorile comunismului timp de 6 ani au născut făgăduința aceasta: „Dacă voi scăpa cu bine din această carceră grea, voi ridica o mănăstire“. Preot cu un suflet mare, cu multă dragoste de carte și de cult, părintele Ioan și-a împlinit promisiunea: cu sprijinul neobosit al familiei sale a ridicat biserica mănăstirii. Din iunie 2006 din binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza au venit la acest schit câțiva viețuitori călugări, care duc mai departe rugăciunea și tradiția monahală în aceste locuri binecuvântate.

Ultimele din categoria Locuri sfinte

Citește și