Sfânta Maria Egipteanca si Sfintii Cuviosi Macarie  

„Lăcrimând şi în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduin­ţele pe care le-am făcut când am ieşit în pustia aceasta şi mă duceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea, şi înaintea ei plângeam, rugând-o să izgonească de la mine gândurile ce-mi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce deajuns plângeam şi mă băteam în piept cu osârdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni şi mi se aducea o alinare,...

Dumnezeu, prin Cuviosul Macarie, a vindecat patimi nevindecate; şi ploaie din cer a pogorât prin rugăciune; şi mare şi vestit făcându-se el în zilele acelea, multă mulţime năzuia către el.