Cu lacrimi în ochi, disprețuită și judecată pentru neputința sa, Ana s-a întors acasă, continuând să slujească în taină lui Dumnezeu: „Şi a căutat Domnul la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, şi i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pântece şi, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuel, care se tălmăceşte cerut de la Dumnezeu”.