Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare  

În fața Bisericii Sfântului Sion era un munte pietros și adunând sfântul tăietori în piatră, au tăiat pietrele făcând locul larg. Și odată, având dreptul a pleca departe pentru o treabă, zice fraților: „Să dăm drumul tăietorilor până ce mă voi întoarce și eu”. Dar un frate, pe nume Artemas a zis: „Dar nu putem și noi să conducem lucrarea și pe tăietori?” „Nu”, zice sfântul, „căci mie mi-a dat Dumnezeu puterea asupra acestor pietre, nu și vouă”. Iar fratele acela de care am vorbit, Artemas, împotriva voii sfântului a trimis înapoi după tăietori a început lucrarea. Dar voind să rostogolească o piatră, aceasta a rămas nemișcată.

Pe când era stareţ, a venit pitarul mănăstirii şi l-a înştiinţat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns: „Să avem nădejde la Maica Domnului şi la Sfântul Ierarh Nicolae şi nimic nu ne va lipsi”. Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuţi, trimişi cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat.