Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost domnitorul Țării Românești între 1512 și 1521. Soția sa a fost Doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. După unii, fiul marelui vornic, boierul Pârvu Craiovescu, și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile latină, greacă și slavonă. O amprentă fundamentală asupra educației lui Neagoe Basarab se datorează Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, pe care Neagoe îl ocrotește peste voia domnitorului Radu cel Mare. A călătorit prin câteva țări din Europa centrală și prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcții în structurile statale ale Tării Românești. Este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501-19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510-28 noiembrie 1511). Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuă viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare și încearcă să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. A făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească și în toate țările din Balcani). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole. Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie“, scrisă în slavonă, dar tradusă în română (există o copie atestată în limba română din 1654). În anul 2008 a fost trecut în rândul sfinților cu ziua de pomenire pe 26 septembrie.