Evanghelia de la Matei cap. 9, 1-8 are un înțeles adânc. Domnul Iisus Hristos a iertat mai întâi păcatele slăbănogului și apoi l-a tămăduit. Aceasta înseamnă că boala lui cea adevărată era înăuntru, în sufletul lui. El trebuia mai întâi scăpat și tămăduit de boala aceasta sufletească și apoi de cea trupească. Tămăduirea omului trebuie să plece dinăuntru în afară. Sufletul trebuie mai întâi tămăduit, ca, prin tămăduirea lui, să se vindece și trupul. Boala trupului e trecătoare și nu-l poate pierde pe om. De multe ori boala trupească ajută sănătatea și tămăduirea sufletului. „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate și în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ție, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!”