Miercuri, în a doua săptămână a Postului Mare, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit, începând cu orele 16:00, Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite la Catedrala mitropolitană din Iaşi la care au participat şi numeroşi credincioşi. O parte dintre ei, după ce au petrecut prima parte a zilei aşteptând să se întâlnească cu Domnul, dorind să împlinească în viaţa lor ceea ce au cerut în timpul slujbei: „ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi (mai ales) fără de păcat” şi urmând îndemnului textului cuprins în cântarea Heruvicului: „cu credinţă şi cu dragoste să ne apropiem ca să fim părtaşi vieţii celei veşnice”, s-au împărtăşit cu Sfintele Taine.

Gândul acesta a fost împărtăşit şi de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit care a mulţumit lui Dumnezeu pentru „că ne-a învrednicit şi-n această seară, în a doua săptămână a Postului Mare, să fim aici, în sfânta catedrală, săvârşind Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Ne-am bucurat duhovniceşte după o zi de ajunare, cei mai mulţi împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine sau împărtăşindu-ne cu toţii de această binecuvântare dată de sus prin această Sfântă Liturghie. Ne-am bucurat de frumuseţea cântării de la strană şi de slujba Vecerniei pentru a fi mai aproape de cer şi cerul mai aproape de noi.”

Înaltpreasfinţia Sa a vorbit şi despre nevoia de călăuze pe care o avem pentru a înţelege rostul Postului, sublinind faptul că Triodul, prin cântările pe care le conţine, este o astfel de călăuză, făcând referire la una din stihirile Vecerniei care ne aminteşte de postul cel duhovnicesc din care fac parte anumite stări sufleteşti, anumite atitudini, care fac ca el să fie cu adevărat plin de duh, adică plin de har şi de binecuvântare: „postul cel duhovnicesc primindu-l fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicare fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne nouă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.”

În finalul cuvântului, Înaltpreasfinţitul Teofan i-a îndemnat pe cei prezenţi în catedrala mitropolitană: „sămulţumim lui Dumnezeu pentru darul voinţei de a posti şi să-L rugăm să ne dăruiască frânturi şi picături din postul cel duhovnicesc pentru a putea ajunge să-l iubim pe fratele oricare ar fi acest frate, de aproape sau de departe, prieten sau vrăjmaş, să ne înfrânăm limba, să îndepărtăm poftele şi dorinţele stricătoare de suflet cum ar fi trufia luciferică a stăpânirii celuilalt, să dobândim gânduri de umilinţă şi rugăciunea cea adevărată care să ne fie călăuză nemincinoasă care să ne conducă pe drumul spre Înviere.”