E imposibil de expus trăirile în cuvinte. Acolo, în curtea Catedralei Arhiepiscopale, bătăile inimii au un alt ritm. Acolo ești pe pământ și în cer, în același timp. Acolo invitația la muncă și la colaborare în plan media este o binecuvântare. 

De aceea, cu cât era mai aproape clipa întâlnirii, cu atât simțeam dorul mai mare. Așa că, sâmbătă după-amiază, imediat ce am ajuns la hotel, am lăsat bagajele și am plecat spre Sfânt. În fața lui, s-au șters orice urmă de oboseală și orice stare de rău de pe drum. Știam că, de acum, odihna va fi altfel – prea puțin măsurată în ore de somn. Și nimic nu mă mai speria. Pentru că Sfânta Parascheva ne trimisese în misiune specială la celălalt mare Ocrotitor al Moldovei, bun prieten al său și al nostru, Sfântul Ioan cel Nou.

Ce forfotă minunată era în jur! Ce chipuri luminoase – și multe cunoscute deja – am întâlnit! Mă simțeam ca acasă. Iar baldachinul în care urmau să fie scoase a doua zi sfintele moaște era înfloritor, aproape finalizat. De aceiași domni Ion Buștei și Nicu Marin, alături de echipa lor și de alți voluntari pe care de atâția ani îi urmăresc muncind și împodobind baldachinul Cuvioasei Parascheva de la Iași. 

Spre seară, urma o primă ședință de lucru. Care s-a mai amânat un pic, pentru că se decalase un anume moment. Ce moment? Habar n-aveam și nici nu conta. Nici amânarea ședinței nu mă deranja, pentru că astfel puteam să mai ajung o dată în Paraclis, să mă închin Sfântului. Numai că, odată ajunsă acolo, m-am trezit exact la… moment! Martor la un moment neprețuit, de care nici nu bănuiam vreodată că se poate face în prezența mirenilor – și, mai ales, în prezența mea: schimbarea veșmintelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava! Doamne, dar cine sunt eu să merit un asemenea dar? Doamne, cine sunt eu să pot privi de aproape un proces atât de emoționant, de intim, de rar? Am atins veșmintele aflate până atunci pe sfintele moaște, am primit binecuvântarea părinților, am simțit cum mă mângâie Sfântul și cum îmi alină toate dorurile.

O zi plină de sărbătoare

Duminică, dis-de-dimineață, după citirea Acatistului său, cu veșmântul cel nou, Sfântul Ioan a ieșit să-și primească și veșmântul de flori. Mutarea sfintelor moaște din biserică în baldachin a fost ca o mini-procesiune prevestitoare a drumului ce urma să se facă spre seară. Atunci am auzit și un prim cuvânt care mi-a rămas la suflet: „Tot ceea ce se va întâmpla în acest timp va fi semn al recunoștinței noastre față de ocrotirea pe care am simțit-o din partea Sfântului Ioan. Dar, în același timp, cred că suntem și chemați de către el, de către Sfântul Mucenic Ioan, ca în acest răstimp să cugetăm mai cu dinadinsul la câteva virtuți care au împodobit viața lui și de care cred cu tărie că și noi avem mare trebuință. Virtuți precum evlavia și curajul, fidelitatea și statornicia le avem de învățat de la el, din viața lui, ca să le luăm și în viața noastră”, a îndemnat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. 

Of, virtuțile Sfântului și virtuțile mele… vai de virtuțile mele. Am pus cuvântul acesta la inimă și m-am bucurat de Sfânta Liturghie pe care a săvârșit-o Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, chiriarh al eparhiei Sucevei și Rădăuților. Cu atât mai mult, m-am bucurat de fragmentul care s-a citit din Sfânta Evanghelie, unul dintre cele mai simple și mai frumoase, despre grijile vieții. Și-am mai adăugat la inimă un mesaj din Decalogul Înaltpreasfințitului: „Trăiește astăzi, care este timpul lui Dumnezeu, cu credință, iubire și curaj, căci fiecare zi își are propria ei cruce și moarte, dar și propria înviere”.

Am stat în dreptul baldachinului și ce m-a uimit întreaga dimineață a fost faptul că, deși nu se forma un rând prea mare la închinare, oameni veneau continuu. Astfel, de la Sfânt coborau mereu și mereu credincioșii. Ca de la un robinet, picurau unul după altul chipuri pline de lumină și de bucuria întâlnirii. Chipuri de copii cu zâmbetul până la urechi, de tineri sfioși, cuminți, de bunici cu ochii vii, scăldați în lacrimi de recunoștință.

Eram curioasă de ceea ce urma să se întâmple pe „Calea Sfântului”. O procesiune la care am participat și în urmă cu patru ani și care m-a uimit. Căci procesiunea cu racla Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava e de poveste! Și așa a fost și acum. De la ora 18.00, aproximativ 20.000 de credincioși l-au însoțit pe Sfântul Ioan prin oraș, iar alte mii l-au așteptat de-a lungul traseului. Un traseu care a cumulat mulți pași, multe opriri pentru salut, binecuvântare și rugăciune, multă jertfă. Un traseu de aproape două ore și jumătate! Câtă frunză și iarbă se vedeau cei veniți „în plimbare”. Dar ce plimbare și ce încredințare a oamenilor, ce credință și ce mărturisire a fost! Ce frumos, ce pașnic, ce ieșit din tiparele grăbite și îmbulzite ale lumii în care trăim… Aici s-au simțit tihna și conștientizarea momentului – aici mii de suflete au trăit și au respirat ca unul. 

Sfinții – prieteni ai lui Dumnezeu

Ziua a doua și ziua a treia de Hram au îmbinat într-un firesc momentele de rugăciune cu cele de socializare, de învățare, de drag de oameni, de muzică, de Dumnezeu și de sfinții Lui. Luni, Sfânta Liturghie a fost urmată de un eveniment deosebit: Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită la izvorul Sfântului Ioan cel Nou, aflat în imediata apropiere a Catedralei. În sunet de toacă s-a plecat spre izvorul care a apărut sub biserica mare a mănăstirii, în locul în care, până a începe lucrările de restaurare, era așezată racla cu moaștele Sfântului Ioan. Și-n sunet de clopot, sub privirile a zeci de copii, s-au întors clericii și pelerinii, după săvârșirea acestei Taine. Copiii erau așezați cuminți, în curte, aproape de baldachinul Sfântului Ioan cel Nou – așteptând să înceapă un atelier catehetic. Ei, în prima săptămână de vacanță, au decis să mai spună prezent la o altfel de oră de religie. În aer liber, interactivă și, mai ales, de prietenie și de împrietenire cu Sfântul cel drag! Glasurile lor, întrebările și răspunsurile lor, iubirea lor, toate s-au integrat perfect în peisaj. Iar la final, când și-au dus gândul de rugăciune la căpătâiul Sfântului, cu siguranță că au primit deplin și definitiv și îmbrățișarea lui!

După-amiaza de luni a continuat cu Paraclisul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou și cu Slujba de priveghere în cinstea Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria. Nu după multe ore, dar marți deja, s-au făcut Miezonoptica și Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, apoi a fost săvârșită Sfânta Liturghie. Un alt grup de copii a venit la prânz la baldachinul Sfântului Ioan – la „Prinț”, cum frumos l-a numit un băiețel. Și, astfel, un nou atelier catehetic mi-a amintit și mie că sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, veșnic ajutători și mijlocitori pentru noi. La întâlnirea cu Sfântul Ioan au mai venit și picuri de ploaie să răcorească un pic atmosfera. Au speriat, la început, căci urma Concertul de muzică bizantină „Ofrandă Mucenicului Ioan”, la care au urcat pe scenă Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava și Corul Academic „Byzantion”. Dar ploaia s-a retras și a revenit doar la finalul concertului, molcomă și discretă, fără a alunga auditoriul. 

„Și Sfânta Parascheva și Sfântul Ioan sunt prieteni buni”

Ziua s-a încheiat cu slujba Privegherii, săvârșită sub protia Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul. Nici n-am realizat când a trecut o oră după miezul nopții. Atunci a coborât de pe scena special amenajată în curtea Catedralei, de la slujire, Preasfințitul. Pe 24 iunie deja – când, la atâtea motive de sărbătoare, se mai adăuga și ziua sa. Împlinirea a 45 de ani! Am reușit să-l întâlnesc, să iau binecuvântare și să-i urez La mulți ani! Mi-a zâmbit și mi-a spus: „Și Sfânta Parascheva și Sfântul Ioan sunt prieteni buni”. Acel „și” nu m-a făcut să mă umflu în pene, să cred că și eu aș putea fi prietenă a Preasfințitului, dar mi-a confirmat că sunt în locul cel bun atunci, în acel moment – așa cum și locul său cel bun este la Iași, an de an, la fiecare mijloc de octombrie. 

Am plecat la somn, în timp ce în paraclisul Catedralei Arhiepiscopale a început Sfânta Liturghie de noapte. Am revenit peste puține ore. În ziua prăznuirii Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou în Cetatea Sucevei, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în altarul de vară de către opt ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Curtea Catedralei a fost neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși – iar rândul de închinare la moaștele Sfântului Ioan a ieșit în afară, pe lângă zidul mănăstirii. Mulți au venit în costume populare sau măcar în ii, cu sânziene în mâini și cu chipurile dogorite de soare – iar inimile lor s-au încălzit și mai mult de atât. Căci rugăciunea și bucuria credinței i-a unit. Și zilele de Hram s-au împlinit! După Liturghie și alte momente festive, un alt cuvânt al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic mi-a atras atenția și l-am luat cu mine, în bagajul de suflet: „Întâlnirea cu Sfântul Ioan este o formă de catharsis colectiv, de curățare, căci fiecare rugăciune rostită în fața raclei cu cinstitele sale moaște nu este doar o formă de descărcare emoțională, ci și exprimarea unei dorințe profunde de vindecare trupească și sufletească. Iar Sfântul Ioan nu întârzie – atenție! – nu întârzie să mijlocească pentru toți cei care își pleacă în rugăciune genunchii pentru a ne arăta, iar și iar, că Dumnezeu lucrează cu putere, direct ori prin sfinții Săi, acolo unde inima este curată”.

Dă-ne, Doamne, inimă curată!... Nu întârzia, Sfinte Ioane cel Nou al Sucevei! Mulțumim, Sfinte Ioane Botezătorule, că de ziua ta, în preajma anului 1400, ai primit ca moaștele Sfântului Ioan cel Nou să vină în cetatea Sucevei! Mulțumim, Doamne, că deși vremuri tulburi au fost și timpuri triste, ai readus moaștele Sfântului Ioan… acasă! Un acasă de suflet – și un (prea) firesc pentru noi, pe care ajută-ne să-l conștientizăm spre a rămâne treji, senini și recunoscători!

Deși la Suceava ziua de Hram și de bucurie a continuat până seara târziu, după 16.00 noi, parte din echipa Doxologia, am plecat. Am plecat la casele noastre și, mai ales, acasă la Sfânta Parascheva. Doamne, dacă atât de minunat e acasă la Sfinți, cam cât de minunat este la Tine? Ajută-ne să facem din inima noastră un veșnic Acasă pentru Tine! Ajută-ne să nu uităm să Îți dăm slavă pentru toate darurile primite și pentru toți Prietenii pe care ni-i aduci în ajutor! Mulțumim, Doamne, pentru #HramSuceava2026!