Arhimandritul Sava Cimpoca a fost unul din stareţii cu viaţă îmbunătăţită ai Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezatorul” din Alba Iulia.

S-a născut în 1888 în localitatea Sadu din zona Sibiului. La 14 ani, tânărul Sava Cimpoca a fugit de la liceu, cu gândul de a intra în mănăstire, fiind primit la Căldăruşani. Râvna, tăcerea permanentă, asprimea cu sine şi ascultarea desăvârşită i-au convins pe monahii de la Căldăruşani că fratele Sava poate fi primit în obşte, cu numele de Sebastian. În 1913 a fost mutat la Tismana, unde a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În anii Primului Război Mondial a slujit ca misionar în trei sate din Oltenia, prin prestanţa şi dragostea sa de semeni rămânând în conştiinţa localnicilor. În perioada interbelică, părintele Sebastian a slujit şi s-a rugat în Mănăstirea Ghighiu, pentru ca în vremea celui de-al doilea război mondial să fie alături de răniţii internaţi în spitalele din Ploieşti. În 1946, părintele a fost numit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeţ, apoi la Suceviţa, pentru ca în 1948 să-şi ia schima cea mare cu numele de Sava, retrăgându-se în Schitul „Sf. Ioan Botezătorul“ de lângă Alba Iulia. Era căutat pentru bunele lui sfaturi duhovniceşti, îndrepta oamenii care îl cercetau şi îşi făcea pravila prin post şi rugăciune permanentă. La 14 noiembrie 1955, părintele Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la cereştile lăcaşuri.