Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine și de semenii săi. Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: „ce să mă fac cu tine?”, dar niciodată: „ce să mă fac cu mine?!”.

Nu este nicio scăpare, niciun liman decât în umilință. Și să zicem: „Doamne, nu urgisi inima înfrântă și smerită!”.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 162)