Să vă desfătaţi de Scripturi. Să iubiţi studiul. Eu cu cât aud mai des Psaltirea şi canoanele, cu atât nu mă mai satur. Sunt atât de vii şi de îmbietoare, că nu te mai saturi. Să citiţi limpede, cuvânt cu cuvânt. Să le rostiţi şi să le ascultaţi; asta ajută mult. Şi unde aflaţi mult miez, să citiţi din nou, ca să înţelegeţi mai bine. Eu ce să vă spun!... Ascult cu sete iară şi iară. Îmi îndulcesc sufletul.

Deci, de vreme ce doriţi fierbinte, de vreme ce citiţi, de vreme ce ascultaţi în biserică cuvintele Mineielor, ale Psaltirii şi ale tuturor cărţilor Bisericii noastre, de vreme ce le simţiţi, să alergaţi îndată ce toacă, să auziţi „Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule…”, cu iubire şi cu înflăcărare. Astfel aţi izbândit ceea ce doreaţi. Sufletul se întoarce la strălucirea cea dintâi, la starea cea dintru început, la întâia frumuseţe. Ce spune Dumnezeu? Spre cine voi căuta, dacă nu către cel blând şi liniştit, şi care tremură la cuvintele Mele? (cf. Isaia 66, 2). Celui care iubeşte cuvintele Lui, Hristos îi dăruieşte har, şi toate cele bune devin pentru el uşoare.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 274-275)