Cultul Sfintei Cuvioase Parascheva nu se păstrează doar în cărțile de slujbă, în acatiste sau în marile procesiuni de la Iași. El poate fi descoperit și într-un loc mult mai apropiat de omul obișnuit: în rugăciunea spusă atunci când nu mai știe cui să-și încredințeze durerea.

De-a lungul timpului, au fost alcătuite numeroase rugăciuni închinate Sfintei Parascheva. Privite împreună, ele spun ceva esențial despre locul pe care Cuvioasa l-a ocupat în evlavia credincioșilor: nu este chemată doar într-o anumită situație și nici nu este legată de o singură categorie de oameni. Este invocată pentru sănătate, pentru iertare, pentru pace sufletească, pentru încercări, pentru putere și pentru mântuire.

Una dintre formulele de rugăciune o prezintă pe Cuvioasă printr-o succesiune impresionantă de chipuri: mamă curată, pildă pentru monahi, apărătoare a credinței și ocrotitoare a celor săraci:

„Prea curată Maică, neîntinată Fecioară, turn al biruinţii, chip al sărăciei și pavăză a credinţei, mult milostivă Cuvioasă Paraschivo, povăţuitoare şi pildă Monahilor, surpătoare a eresurilor și ocrotitoare a săracilor, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru dobândirea stării celei dea-dreapta în ziua judecăţii, mântuind din moarte sufletele noastre, Paraschivo, mult folositoare”. (Ierom. Varahiil Jitaru, Viața și Acatisul Sfintei Parascheva, Craiova – 1942, p. 66)

Este o rugăciune scurtă, dar densă. În câteva rânduri, Sfânta Parascheva apare ca model de viețuire, apărătoare a credinței și mijlocitoare pentru omul care se pregătește să dea răspuns înaintea lui Dumnezeu.

O altă rugăciune, păstrată într-o rânduială a slujbei alcătuite în 1917 la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos, schimbă tonul. Aici omul vine înaintea Sfintei Parascheva cu propria neputință. Nu se prezintă ca vrednic, ci ca bolnav sufletește, împovărat și în nevoie de vindecare.

„Rânduiala slujbei Preacuvioasei Maicii noastre PARASCHEVA, ale cărei sfinţite moaște se află aşezate în Sfânta Mitropolie din Iaşi, Moldova. Prescrisu-s-au din originalul format de S. S. Părintele Gerontie Ieroschimonahul, în schitul Prodromul, Sfântul Munte Athon, 1917. Rugăciune: O, Preacuvioasă Maică Paraschevo, cad către tine cu umilinţă, ca la un adevărat izvor de vindecări, grabnică tămăduitoare și mult minunată, Sfântă Mireasă a lui Hristos: plec genunchii inimii înaintea sfântului tău chip și, cu totul umilindu-mă, mă rog: vezi-mi neputinţa sufletului meu şi binevoieşte a-l vindeca pe acesta; ia aminte la glasul slabei mele rugăciuni și nu trece cu vederea puţina mea osteneală ce o aduc tie din inimă zdrobită. Ca ceea ce ai dobândit îndrăzneală către Dumnezeu, binevoieşte a-L ruga, să mă învrednicească iertării pe mine cel ce sunt mai păcătos decât toți oamenii; eu, cel ce din râvnă și din dragoste fiind pornit, am făcut puţină osteneală de am aşezat această sfântă slujbă cu cântări pentru priveghere de toată noptea, făgăduiesc să urmăm în toți anii această rânduială la praznicul Preacuvioșiei tale cu toată inima, făcând priveghere de toată noaptea, ajutându-ne Dumnezeu prin sfintele tale rugăciuni. Binevoieşte Sfântă Mireasă a Mirelui ceresc și dăruieşte har cântăreților tăi să săvârșească sfântă pomenirea ta cu smerenie, cu evlavie și cu pace, neispitiți de relele întâmplări ce vin de la urâtorul de bine diavol, ca ceea ce bine ai voit si ne-ai trimis cinstitele și scumpele și de minuni făcătoarele tale moaște, odor neprețuit, izvorâtoare de bună mireasmă. Nădăjduim la sfintele tale rugăciuni, să ne dai cele de folos spre mântuirea sufletelor, să trăim în veacul acesta viață cu pace, făcând fapte bune spre slava lui Dumnezeu. Preacuvioasă Maică Paraschevo, caută și spre noi, smeriții monahi, viețuitori în acest munte sfânt; ascultă şi umilita noastră rugăciune și trimite-ne ajutor să facem răbdare până în sfârşit...; păzeşte-ne de păgâneștile neamuri și de spurcații eretici, care caută să ne facă sminteli; surpă-le pornirea lor, zdrobeşte-i sub picioarele drept-credincioşilor, întoarce-i pe calea smereniei și nu-i lăsa să ne tulbure viețuirea noastră; până la cea din urmă răsuflare să te avem povăţuitoare și mângâiere sufletelor noastre, iar la Infricoşata Judecată, mijlocește la Împăratul Cerului și al pământului, Domnul nostru Iisus Hristos, Judecătorul viilor și morţilor, să caute cu milă spre ceata monahilor şi spre toți drept-credincioșii creștini; să ne numere în partea dreaptă, împreună cu cei aleși, plăcuți ai Săi, spre slava lui Dumnezeu Cel în trei Ipostasuri: Tatăl și Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de toți închinată și proslăvită, în vecii vecilor. Amin”.

Într-o altă rugăciune, accentul cade asupra omului păcătos care nu mai cere nimic prin propriile merite, ci se încredințează milei lui Dumnezeu și mijlocirii Cuvioasei:

„Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi, păcătoşii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre nenumărate, pe care, în toată ziua, cu nesocotință le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne părăsi, Doamne! Nu trece cu vederea rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici nu ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea Ta prin sârguința cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un îndurat şi mult-milostiv, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Încununează viața noastră cu sănătate și lungime de zile ferite de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca, din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfântul Tău nume în vecii vecilor”. (Viața, Acatistul și Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași – 14 octombrie, pp. 54-55; Acatistier, lucrare publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, p. 254.)

Cea mai puternică imagine asupra locului pe care îl are Sfânta Parascheva în spiritualitatea românească apare, însă, în rugăciunea aprobată de Sfântul Sinod în 1955, cu prilejul generalizării cultului. Aici, Cuvioasa este legată direct de istoria Moldovei, de aducerea moaștelor la Iași și de felul în care acestea au devenit pentru credincioși un izvor de nădejde.

„Cu umilinţă şi cu evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva; şi smerit prinos de laudă şi de mulțumire Îi aducem, pentru că te-a dăruit nouă fierbinte rugătoare şi puternică ocrotitoare în ceruri. Tu, din tinerețe, pentru iubirea de Hristos ai lăsat şi pe părinţi şi bogăţia şi plăcerile cele trecătoare ale lumii; şi cu multă postire, cu neîncetată priveghere, cu lacrimi şi cu pustniceşti nevoințe supunându-ți trupul cel firav, ți-ai întărit sufletul; şi, aşa, luându-ți Crucea, ai urmat lui Hristos, cu pilda viețuirii tale învățându-ne să nu purtăm grijă de ceea ce este trecător, ci de sufletul cel nepieritor. Ca fecioarele cele înţelepte, cu untdelemnul faptelor bune ți-ai umplut din belşug candela sufletului tău şi pe Mirele ceresc întru priveghere l-ai întâmpinat. Pentru aceea, în cămara Lui cu vrednicie ai intrat, îndulcindu-te neîncetat cu vederea feței Lui; iar nouă pe pământ ai binevoit a ne descoperi şi a ne trimite, ca pe un dar ceresc, cinstitele tale moaşte, care, aduse fiind pe pământul nostru românesc, prin râvna evlaviosului Voievod Vasile, s-au făcut acoperământ țării acesteia şi izvor nesecat de tămăduiri tuturor celor ce aleargă la tine cu credință şi nădejde. Astfel, ducându-se vestea vredniciilor şi a minunilor tale peste tot pământul țării noastre, cu dragoste şi cu bucurie te cinstesc pe tine binecredincioşii români de pretutindeni. Drept aceea, şi noi, cu mulțumire te lăudăm, Cuvioasă Maică Parascheva, lauda Epivatei şi ocrotitoarea cea bună a Moldovei. Şi, sărutând cu evlavie cinstitele tale moaşte, te rugăm să mijloceşti pentru noi înaintea feței Ziditorului a toate, ca să ocrotească şi de acum înainte țara noastră şi întreaga creştinătate dreptslăvitoare, izbăvind-o de tot răul. Pe cei ce cu credință şi cu dragoste aleargă la ajutorul tău să-i păzească în pace, să le dăruiască sănătate trupului şi sufletului, precum şi întru toate bună sporire. Credința cea dreaptă să o întărească, tulburările dezbinării de fraţi să le strice cu puterea Preasfântulul Său Duh, războaiele să le îndepărteze şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze. Iar noi, urmând pilda viețuirii tale, mult milostivă Maică, şi neîncetat avându-te pe tine mângâiere în necazuri şi întărire de nădejde, să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii şi să lăudăm până la suflarea noastră cea de pe urmă pururea cinstită pomenirea ta, slăvind pe Dumnezeu, Cel mare şi minunat întru Sfinții Săi, în vecii vecilor”.

Dincolo de aceste rugăciuni păstrate în întregime, există și numeroase formule dedicate unor nevoi foarte concrete: izbăvirea din mâhnire, cunoașterea bunătății și iubirii lui Dumnezeu, înnoirea sufletească, puterea de a suporta durerile trupești și sufletești, mărturisirea curată, binecuvântarea vieții, luminarea minții la examene, întărirea în bolile fără vindecare, pacea la sfârșitul vieții și dobândirea ocrotirii și a bucuriei curate.

Tocmai această diversitate spune cel mai mult despre felul în care este percepută Sfânta Parascheva. Ea nu este chemată numai de cel bolnav, nici numai de cel sărac, de cel bătrân sau de cel aflat într-un moment de cumpănă. Se roagă ei oameni aflați în situații foarte diferite, pentru că fiecare poate găsi în mijlocirea ei un loc pentru propria durere.

De aceea, imaginea Sfintei Parascheva care se desprinde din aceste rugăciuni este aceea a unei mijlocitoare apropiate și neobosite. Este sfânta tuturor vârstelor, tuturor încercărilor și tuturor necazurilor. Iar această universalitate explică, poate mai bine decât orice statistică despre pelerini sau orice descriere a unui mare praznic, de ce evlavia față de Cuvioasa continuă să fie atât de vie.