„Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi ale altora”.

Iertarea noastră de la Dumnezeu e pusă deci în atârnare de noi. Dumnezeu consfinţeşte decizia noastră pentru alţii. În cazul când faptic noi nu iertăm, rugăciunea noastră e întoarsă pe dos de faptele noastre şi sună aşa: Doamne nu ne ierta nouă, căci nici noi nu iertăm altora.

Faptele grăiesc mai tare ca vorbele, şi-s mai hotărâtoare sus.

(Protosinghel Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ediţia a II-a revizuită, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 161)