În cuvântul de învățătură, părintele stareț a evidențiat importanța Sfântului Cuvios Atanasie Athonitul, marele întemeietor și promotor al vieții monahale de obște din Sfântul Munte Athos, care este unul dintre ocrotitorii Schitului Pocrov.

Părintele Benedict a amintit că, din vechime, monahii români i-au avut drept modele pe marii nevoitori din Sinai, Palestina și, mai ales, din Sfântul Munte Athos. Pentru credința și râvna lor, Dumnezeu i-a binecuvântat să întemeieze pe pământ românesc mănăstiri și schituri în care s-au păstrat tradiția vieții de obște și nevoința isihastă.

Totodată, starețul a subliniat că Schitul Pocrov continuă această moștenire duhovnicească prin întemeietorul său, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, și prin toți monahii care s-au nevoit aici de-a lungul vremii. El a arătat că lumina credinței primită de la sfinți și transmisă din generație în generație trebuie păstrată vie și mărturisită mai departe, chiar dacă provocările lumii contemporane, tot mai secularizate, fac această misiune mai dificilă.

În încheiere, părintele stareț i-a îndemnat pe cei prezenți să privească Schitul Pocrov ca pe un loc al rugăciunii, al smereniei și al jertfei, unde continuitatea vieții duhovnicești rămâne o mărturie vie a credinței și a statorniciei în Dumnezeu, oferind tuturor celor care îi trec pragul întărire sufletească și chemarea de a se apropia mai mult de Dumnezeu și de valorile autentice ale vieții creștine.