Toți dumnezeii lumii antice erau mari; reprezentau suma totală a tot ceea ce era prețuit și admirat: dreptatea, înțelepciunea, bunătatea, puterea. Doar Dumnezeul Cel revelat în Hristos anulează imaginația omenească, el nu putea fi inventat de către om: un Dumnezeu în chip de slujitor, vulnerabil, disprețuit, umilit, respins, vrednic de dispreț, înfrânt, omorât, exclus, nerăscumpărat în ochii oamenilor. Un Dumnezeu pe Care nimeni nu dorește să-L inventeze sau să-L aibă. Un Dumnezeu care poate fi descoperit când Acesta Se dezvăluie pe Sine. Un Dumnezeu pe Care Îl acceptăm cu venerație și cu teamă deoarece ne cheamă să fim ca El, răsturnând toate valorile și dăruind noi sensuri tuturor lucrurilor.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 40)