Bucurie duhovnicească în munții Neamțului, la hramul Mănăstirii Sihăstria. IPS Teofan: „O picătură din slava lui Dumnezeu să coboare peste sufletele noastre!”
Triada sărbătorilor nemțene, care a debutat miercuri cu cinstirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, s-a încheiat astăzi, 7 august, cu sărbătorirea Sfintei Teodora de la Sihla, ocrotitoarea bisericii Mănăstirii Sihăstria. Slujba de hram a fost săvârșită de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Chariton, Mitropolit de Kananga.
Sute de pelerini din întreaga țară și prieteni ai așezământului monahal de la Sihăstria au poposit vineri dimineață la Sfânta Liturghie, oficiată cu prilejul hramului de vară al mănăstirii nemțene. Sărbătoarea a început încă de joi seara cu slujba de Priveghere, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și a continuat astăzi cu Acatistul Sfintei Teodora, Ceasurile și Sfânta Liturghie.
Slujba a fost oficiată de IPS Părinte Chariton de Kananga, dimpreună cu IPS Părinte Mitropolit Teofan, PS Părinte Episcop Macarie, PS Părinte Episcop-vicar Varlaam Ploieșteanul, PS Părinte Episcop-vicar Nectarie de Bogdania, și cu PS Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul.
Credincioșii veniți astăzi au avut prilejul să se închine și la moaștele Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie, canonizați anul trecut de Biserica Ortodoxă Română.
După citirea textului evanghelic, Mitropolitul de Kananga a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre cum Dumnezeu își revarsă iubirea Sa peste oameni:
Suntem copiii lui Dumnezeu. Părintele Ceresc ne cheamă să privim în sus, spre Cer. Din păcate, privim doar spre pământ pentru că ne place ceea ce este omenesc, lumesc. Avem Taina Spovedaniei, iar Dumnezeu este mare și Părintele nostru, și ne spune: „Haide, copilul meu, te iert!”. Ne cheamă Domnul ca să umplem aceste goluri, să le refacem prin pocăință. De fiecare dată când mărturisim păcatele noastre, atunci aceste găuri sunt refăcute. Tatăl nostru are mare iubire față de noi, iar noi avem numai păcate. La sărbătoarea de ieri, Mântuitorul Hristos a urcat pe muntele Tabor. Pentru care motiv? De fiecare dată când avem probleme, păcate, trebuie să ne urcăm și noi, să ne apropiem de cer și să strigăm către Dumnezeu Tatăl, iar atunci când îl chemăm, Dumnezeu ne face strălucitori, luminoși. Și vom striga: „Părinte, am greșit!”, iar atunci, El ne va auzi și ne va spune: „Copilul meu, întoarce-te!”. Și atunci când ne vom întoarce, nu vom fi la fel, ne vom schimba. Ce vom schimba? Vom lăsa ce e rău acolo și vom coborî împreună cu virtuțile. Ne urcăm oameni înrăiți și coborâm luminați, schimbați.
După momentul Axionului, monahul Antipa Rădulescu, viețuitor al obștii Sihăstriei, a fost hirotonit întru ierodiacon. De asemenea, ieromonahul Grigorie Beraru a fost hirotesit întru protosinghel, primind din mâna ierarhului bedernița, crucea pectorală și actul de ridicare în rang.
După slujba de hram, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre sărbătorile nemțene ca zile de rugăciune și de întâlnire cu sfinții, chemându-i pe credincioși să primească în viața lor, chiar și „o picătură din slava lui Dumnezeu”:
Sărbătorile nemțene sunt zile care aduc acum, la început de august, mult popor numit cu numele lui Hristos. Sus, pe Ceahlău, pentru Schimbarea la Față, la Biserica Sfântului Ioan Iacob, la Seminarul Mănăstirii Neamț, sus, la Sihla, la peștera Sfintei Teodora, astăzi, aici, la Mănăstirea Sihăstria sau alaltăieri, în Crăinicenii Botoșanilor, unde s-a născut Sfântul Ioan Iacob. Vom pleca peste câteva ceasuri, poate, la casele noastre. Nădăjduim că, întrucâtva, chiar dacă foarte puțin, pe măsura neputințelor noastre, am primit har și binecuvântare prin rugăciunea sfinților, împărtășindu-ne și noi din lumina cea necreată a Sfintei Treimi.
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Corinteni, citită astăzi la Sfânta Liturghie, ne-a vorbit despre slava lui Dumnezeu pe care o moștenesc creștinii. Poate ceva din ceea ce a numit Sfântul Apostol Pavel „libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” a pătruns și în viața noastră, atât de încătușată de păcate, de patimi, de diferite dependențe. Nu știu câți dintre noi au simțit în aceste zile măreția slavei lui Dumnezeu coborâtă peste noi și peste lume. Cu certitudine sunt creștini, cei mai mulți necunoscuți, care trăiesc în ritmul slavei lui Dumnezeu, coborâtă peste ei înșiși și peste lume. Sfânta Teodora, prăznuită astăzi, a urcat din slavă în slavă către Dumnezeu. Poate o picătură, iată, din această slavă, să coboare peste sufletele noastre cam uscate, cam împietrite. Dar cu încredințare în mila lui Dumnezeu.
La final, părintele arhimandrit Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, a adresat un cuvânt de mulțumire ierarhilor, clericilor, credincioșilor și pelerinilor prezenți la hramul de vară al așezământului monahal. Totodată, părintele stareț a vorbit despre ocrotirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla și a Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa, subliniind că dragostea sfinților față de Dumnezeu este întotdeauna însoțită de dragostea față de semeni:
Se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu, mai întâi, pentru această zi de prăznuire a Sfintei Preacuvioase Maicii noastre Teodora de la Sihla, care este ocrotitoare a mănăstirii noastre, alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și, mai nou, de Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa, a căror proclamare locală a avut loc acum un an și au devenit și aceștia ocrotitori ai mănăstirii noastre. Iată, Sfânta Teodora de la Sihla, dar și Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa au fost iubitori de liniște, de retragere. De aceea, au și ales aceste locuri de nevoință, pentru că pe atunci erau retrase.
Și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla știm că mulți ani a petrecut, s-a nevoit necunoscută în acești munți. A fost descoperită de către câțiva monahi din Schitul Sihăstria de atunci. Și iată, noi suntem în număr atât de mare aici și înțelegem că sfinții lui Dumnezeu se retrag departe de lume, ca să fie mai aproape de Dumnezeu, după care primesc har de la Dumnezeu și se roagă pentru noi, oamenii obișnuiți. Și înțelegem că dragostea lor față de Dumnezeu este dublată de dragostea față de aproapele, de toată omenirea.
Cine a fost Sfânta Teodora de la Sihla?
Această mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamţ. Sufletul Teodorei, fiind cuprins de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, a îmbrăţişat viaţa călugărească. Fericita Teodora a intrat în cinul monahal la Schitul Vărzăreşti – Vrancea.
După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului și dând foc Schitului Vărzăreşti, sfânta s-a retras în munţii Vrancei. Fericita Teodora - în urma unei descoperiri dumnezeieşti - a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului.
Ajungând în munții Sihlei, un sihastru milostiv i-a oferit Sfintei Teodora chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele. Cuvioasa s-a nevoit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. Potrivit părintelui Ioanichie Bălan, în această chilie pustnicească „s-a nevoit aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi biruind prin răbdare, rugăciune şi smerenie toate cursele vrăjmaşului”.
Simțindu-și sfârșitul vieții, Sfânta s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a trecut la Domnul. După anul 1830, trupul sfintei a fost găsit în peștera ei, iar familia domnitorului Mihail Sturdza a aşezat sfintele moaște în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea racla în schimbul unor veşminte bisericești, înstrăinând astfel sfintele moaște. Astăzi, relicve sunt păstrate în catacombele de la Pecerska.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea ei, fiind rânduită în ceata cuvioaselor.
Unul din cele mai mari locuri de pelerinaj din țară
Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a județului Neamț, la 22 kilometri de orașul Târgu Neamț, pe șoseaua ce duce spre Pipirig – Poiana Largului. Așezământul monahal a fost întemeiat în anul 1655 de către de episcopul Ghedeon de Huși. Până în anul 1734 era doar o mică așezare pustnicească anonimă, cunoscută sub numele de Sihăstria lui Atanasie, fondatorul ei. După această dată, schitul se înnoiește. Împreună cu Mănăstirea Sihla din apropiere, devin două dintre cele mai vestite sihăstrii din ținutul Neamț. În vara anului 1941, un incendiu a mistuit paraclisul de lemn și o parte dintre chiliile sihăstriei, determinând mai mulți călugări să se retragă la alte mănăstiri. În 1942 este ales locțiitor de stareț Sfântul Cuvios Cleopa, iar prima lui grijă a fost refacerea incintei și a chiliilor arse. Cu ajutorul Mănăstirii Neamț, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Astăzi, Mănăstirea Sihăstria este unul din marile locuri de pelerinaj din România.
