Așa, zice, este păcatul la om cum ai lua un cui mare și cu o bardă începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Dacă-i dai un ciocan, două-trei, cuiul îl poți scoate ușor. Dacă-l bați pe jumătate, este mai greu, iar dacă îl bați de tot, trebuie să crapi lemnul!

Cine are frică de Dumnezeu și se trezește de la primele răsăriri și trepte ale păcatului, se înarmează asupra lui cu împotrivirea minții și cu sfânta Rugăciune a inimii. Astfel, împotrivindu-se cu tărie de la început, scapă cu mare ușurință de asuprirea cea amară a păcatului.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 181)